1dec1918Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial in vara anului 1916 alaturi de Antanta (Anglia, Franta, Imperiul Rus) a avut ca scop realizarea deplinei unitati nationale prin unirea Vechiului Regat (Moldova, Muntenia, Oltenia si Dobrogea) cu Basarabia, Bucovina si Transilvania.
Luptele din 1916-1917 au dovedit durabilitatea sentimentului national si au reintarit convingerea ca ziua infaptuirii marelui act al unirii tuturor romanilor intr-un singur stat se apropia.
In ciuda impunerii pacii umilitoare de la Bucuresti din 1918 si a prezentei trupelor straine pe o mare parte a teritoriului national, Romania continua sa existe ca stat de sine statator chiar si redusa teritorial la Moldova. Capitala fusese mutata in 1917 la Iasi, de unde Regele si intreaga familie regala, Guvernul, Parlamentul si restul autoritatilor au continuat eforturile pentru reintrarea tarii in razboi si pentru continuarea luptei pentru eliberare nationala, prilej oferit de catre victoriile Antantei din vara anului 1918.
Prima provincie care s-a unit in 1918 cu patria-mama a fost Basarabia, pe fondul dezmembrarii Imperiului Rus si al Revolutiei Bolsevice din 1917. La 27 martie/9 aprilie 1918 Sfatul Tarii de la Chisinau care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor-138 deputati-a adoptat, cu majoritate de voturi, hotararea unirii Basarabiei de a se uni cu Romania.
Primul Razboi Mondial agravase si mai mult crizele din Imperiul dualist Austro-Ungar si se impunea in 1918 rezolvarea situatiei provinciilor locuite de romani, si anume, Bucovina si Transilvania.
Situatia romanilor din Bucovina s-a inrautatit in toamna anului 1918 cand Austro-Ungaria, practic, se prabusise, vehiculandu-se teza anexarii Bucovinei la Galitia in timp ce Ucraina ridica pretentii de stapanire a provinciei. In asemenea conditii, a avut loc la Cernauti, la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, la care au participat reprezentatii romanilor, polonezilor, germanilor, rutenilor. Romanii erau majoritari intre participanti. La propunerea lui Iancu Flondor, care a prezidat lucrarile Congresului, s-a votat cu o majoritate covarsitoare ,,unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei in vechile hotare cu regatul Romaniei’’. Reprezentantii celorlalte populatii au recunoscut si acceptat hotararea romanilor.
In toamna anului 1918, in conditiile prabusirii structurilor puterii imperiale, toate fortele sociale reprezentand populatia romaneasca din Transilvania au conlucrat in diverse directii: treptat, puterea locala a fost preluata de consilii romanesti, numite Sfaturi, care au dispus de sprijinul populatiei romanesti, care au organizat rezistenta impotriva oricaror provocari ale fostelor autoritati maghiare. La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central a anuntat guvernul de la Budapesta ca a preluat puterea deplina in Transilvania. Tratativele dintre Consiliul Roman si guvernul maghiar au esuat datorita pozitiei reticente a delegatiei conduse de Karolyi. Trecandu-se la preluarea puterii administrative si politice locale in Transilvania, s-a hotarat sa se supuna aprobarii populare documentele unitatii nationale in cadrul unei mari adunari, la Alba-Iulia.
Adunarea Nationala de la Alba-Iulia a avut loc la 8 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1228 delegati alesi si peste 100.000 de oameni veniti din toate colturile Transilvaniei, pentru a consfinti, in mod liber de orice constrangere, hotararea de unire cu tara-mama. Prin glasul lui Vasile Goldis, Marea Adunare Nationala a proclamat unirea ,, acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania’’.
Actul de la Alba-Iulia a consfintit pe vecie, prin votul maselor, infaptuirea Marii Uniri.
Unirea din 1918 intr-un singur stat al tuturor romanilor s-a realizat, asadar, ca expresie a vointei populare intr-un context favorabil. La atingerea acestui tel a contribuit o generatie importanta de oameni politici precum Regele Ferdinand, Ionel Bratianu, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Take Ionescu, Ion Inculet, Nicolae Iorga si multi altii. In noul cadru istoric de dupa anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvolare si modernizare al societatii romanesti, ceea ce a conferit trainicie statului national. Suprafata tarii a sporit de la 137000 km patrati la 295049 km patrati, populatia de la 7.250.000 locuitori inainte de 1918, la 18.052.896 locuitori, la recensamantul din 1930.
Momentul 1 Decembrie 1918 este rezultatul participarii Romaniei la Razboiul Mondial, dar nu exclusiv rezultatul victoriei militare, ci este rezultatul actului de vointa comuna a natiunii romane de a trai in interiorul unui acelasi stat national, care era o necesitate istorica.
Pentru Romedia.gr un material realizat de Luiza-Georgeta Pera - Salonic