Exclusivitate pentru RoMedia de la Braşov.
Interviu cu Constantinos Netkidis, primarul localităţii elene Langada, Thessalia.
Domnule viceprimar, recunosc că pentru mine, aflată la prima participare la acest festival, a fost o reală surpriză să vă găsesc aici, alături de grecii din România. Aş dori încă de la început să îmi împărtăşiţi ce sentimente vă încearcă aici la Braşov, mai ales că aflu că nu sunteţi la prima „abatere” de acest gen.
Mulţi, şi din Grecia şi din România, mă întreabă cum am ajuns aici. Îmi este un pic greu să exprim în cuvinte ceea ce am trăit venind la Braşov, dar o să încerc. Venind la Braşov şi în România, am spus-o şi la Centrul Cultural Reduta, în speach-ul meu, că este că şi cum aş veni la mine acasă, ca şi cum m-aş regăsi în oraşul meu. Am mai venit de alte 2-3 ori în România. Primirea de care am avut parte aici, pe care ne-au acordat-o grecii, dar şi prietenii comunităţi de greci de la Braşov, a fost specială.

Care a fost primul contact cu comunitatea grecilor din România?
Primul contact cu comunitatea grecilor a fost cu mulţi ani în urmă, 8-9 ani. Atunci am avut ocazia să găzduiesc o trupă românească la o acţiune culturală în Grecia. În continuare am avut la Langada reprezentanţi ai comunităţilor de greci din România care au dansat în localitatea noastră în Grecia. Vedeţi că nu suntem la prima colaborare de acest gen. Sunt destui ani, deschizi o uşă şi nu o mai închizi.

Sunt destui ani ca să închei o prietenie adevărată, nu?

Exact. Cred că s-a legat deja prietenia noastră cu grecii din România, cu românii şi cu Braşov. Aici aş dori să mulţumesc doamnei Lemoniţa Chiriac, preşedintele Comunităţii Grecilor din Braşov, care ne-a invitat aici. Ca viceprimar şi preşedinte al Comisiei Culturale din Langada am acceptat cu plăcere şi căldură această invitaţie, cu toate că am lăsat foarte multe lucruri în urmă, deoarece am considerat că mi s-a oferit o nouă ocazie să mă regăsesc, fie şi pentru câteva zile, alături de prietenii mei. Vreau să-l felicit şi pe domnul Zisopol, preşedintele Uniunii Grecilor din România. A fost şi contribuţia acestuia acest festival şi s-a văzut cu ochiul liber acest lucru, un efort parcă supraomenesc. Împreună, organizatorii au avut grijă de toate, erau atenţi şi la cele mai mici detalii şi acest lucru demonstrează că există devotament în ceea ce fac şi îi felicit.

Să spunem că seamănă un pic cu ospitalitatea grecilor?

Aş spune că poate ceva mai mult pentru că v-am spus şi mai devreme că în Grecia nu suntem chiar aşa de uniţi. Când însă sunt în străinătate, grecii sunt uniţi şi fac lucruri mari împreună. Şi nu mă miră ce se întâmplă în comunitatea grecilor din România. În toată lumea grecii din diasporă au această ospitalitate, ca atunci când mergem şi îi vizităm ne simţim ca şi cum am fi la noi acasă.

Vreau să profit de ocazia care mi s-a oferit, de a vă întâlni aici, şi să trec la subiectul românilor din diasporă. Trăiţi şi aveţi experienţe din diaspora elenă din lume, din România. În acelaşi timp când vă întoarceţi acasă trăiţi diaspora română din Grecia...

Da, aş putea spune asta, dar legăturile mele cu românii din Grecia sunt relativ puţine, mici. Sunt puţini români care au venit în localitatea noastră (n.n.Langada). Se poate ca în Thessaloniki să fie mult mai mulţi în Langada avem foarte puţini. Cel puţin în ultimi ani când în Grecia criminalitatea a crescut noi nu am avut probleme cu românii, am avut legături cu români liniştiţi. Nu am constatat acelaşi fenomen ca în cazul albanezilor ori ruşilor, când oameni auzeau numele lor se închideau în case de frică să nu li se întâmple ceva. În timp ce pe români, polonezi ori sârbi grecii îi primesc cu căldură.

Cuvinte frumoase aud de la dumneavoastră despre poporul meu...

Este adevărul pe care eu îl aud de la alţii din comunitatea din care fac parte.

Ce consideraţi că ne-ar determina pe noi, românii din diasporă – pentru că şi eu aparţin acesteia, să fim uniţi? Noi - Românii suntem recunoscuţi pentru faptul că nu suntem uniţi nici la noi în ţară şi nici în afara graniţelor ei.
Va trebui să înţelegeţi şi voi românii că înainte de toate este ţara – originea, iar diferenţele personale, când sunteţi în afara ţării, vor trebui să stea „la colţ”. Sunteţi o comunitate în care unul va trebui să îl ajute pe celălalt, pentru că aşa fiecare ajută un total, o întreagă comunitate în a păstra cultura, tradiţiile şi limba. Dacă puteţi să intraţi în colaborare şi cu ţara adoptivă atunci ar fi şi mai bine. În cazul grecilor, aceştia au fost uniţi la greu încă din primi ani de migraţie în anii războaielor mondiale. Şi aceştia au plecat atunci să muncească şi aveau nevoie să simtă alături un om al lor, iar acest lucru i-a determinat să fie uniţi.

Deci, omul TĂU nu poate fi decât conaţionalul, care este în aceeaşi situaţie cu tine însuţi.
Exact. Acela care este în aceeaşi situaţie, are aceleaşi origini, aceeaşi cultură aceleaşi obiceiuri. Iar dacă face vreo greşeală trebuie să i-o iertăm.

Să învăţăm să iertăm! Eu vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase pe care ni le-aţi împărtăşit cu privire la grecii din România, la românii din Grecia, dar şi cu privire la românii de acasă şi ţara noastră mamă.
Aici vă citez o expresie pe care generalul Makrigianni, a lăsat-o în amintirile scrise după lupta pentru eliberare din 1821: „Am plecat din epoca lui EGO (Eu), suntem în epoca lui EMEIS (Noi).” Nu trebuie să spunem eu - trebuie să spunem noi. Lucrul acesta trebuie să-l înţelegeţi şi voi românii din diasporă. A încetat epoca lui eu mai ales acum când trăim într-o epocă a globalizării. Dacă mergi pe ideea lui Eu te pierzi fără remediu. Vedeţi că şi logo-ul acestui festival a fost „Gia panta mazi!” (Totdeauna împreună!).

„Totdeauna împreună!” a fost logo-ul care s-a potrivit de minune. Vreau să închei cu comentariile dumneavoastră referitor la Festivalul Elenismului din România 2009.
Aceste festivaluri au scop îmbunătăţirea relaţiilor interumane. Nu sunt diferenţiaţi nici de vârstă, nici de cultură, origine ori credinţe personale. Din moment ce este membru al unui ansamblu, al unei comunităţi, este membru şi trebuie să fie atent să petreacă bine şi să întreţină tradiţiile cum poate mai bine. Şi aşa a fost şi aici. Mici şi mari au fost la cântec şi dans împreună, serbând şi petrecând greceşte.

Vă mulţumesc şi sper să petrecem greceşte aici - în România şi la anul!!!
De ce nu?! Va fi o mare plăcere pentru mine. Vă mulţumesc şi eu.

Din România pentru RoMedia, Ana Ţuţuianu.
Foto: Ana T - Ansamblul "Louloudakia" Braşov