Interviu cu coregraful Teodor Ciornea.

-Anul 1984, in care este notatat si venirea in Grecia, corespunde cu data la care ati fost acceptat ca balerin la Opera Atenei, pentru ca,dupa nici doi ani de zile, sa fiti instalat pe banca tehnica a nationalei de gimnastica rimica. Cum ati reusit, intr-un timp atat de scurt, pasii mari in lumea pretentioasa a sportului ?
-In viata conteaza si norocul. In ceea ce ma priveste pot declara ca am avut si noroc.
- Din 1979 si pana in 1984, anul venirii mele in Grecia, nu se pusese in concurs nici un loc de balerin la Opera Ateniana pentru ca in acel an sa fie disponibile trei locuri. Atunci bineinteles ca m-am prezentat si eu la concurs, alaturi de alti 44 de pretendenti, si am fost si acceptat. Dupa aceea toate s-au tinut lant. In 1986 echipa nationala de gimnastica ritmica a Greciei a ramas fara coregraf si a cerut sprijinul operei.Reprezentantii federatiei au facut oferta de colaborare coregrafei Olimpia Ghelodari. Aceasta insa, datorita programului incarcat, s-a vazut in imposibilitatea de a accepta colaborarea cu nationala si atunci m-a recomandat pe mine ca fiind omul de care aveau nevoie. Acestia au avut incredere in recomandarea facuta si am inceput colaborarea. Contractul cu echipa reprezentativa a Greciei l-am incheiat dupa ce am efectuat un stadiu de pregatire si verificare in care acestiua s-au convins ca sunt omul potrivit.
- Baletul si gimnastica ritmica au si multe puncte comune dar , in acelasi timp, si diferente enorme.Care sunt acestea?
-Baletul clasic si gimnastica ritmica au destule deosebiri greu de enumerat. Cel mai elocvent exemplu este faptul ca in gimnastica lucrezi avand la baza un sistem tehnic bine stabilit prin codul de punctaj, in care ai specificate toate figurile si valoarea lor, in timp ce in balet nu exista figuri impuse si ai posibilitatea de diversificare.
-A fost greu sa luati o echipa nationala fara experienta (si asta datorita faptului ca in acea perioada gimnastica ritmica era la primii ani din viata) sau considerati ca ati fost omul potrivit la locul potrivit ?
-Cu toate ca este mi dificil sa corectezi decat sa formezi un sportiv, pentru mine nu a fost foarte greu. Pentru mine coregrafia nu reprezenta nimic nou. Am studiat figurile si sistemul de punctaj si apoi toate au mers ca pe roate. Bineinteles ca am depus o munca enorma pentru ca sportivii erau veniti de la cluburi fara baza si fara experienta dar reultateale nu au intarziat sa apara.
-Gimnastica ritmica a fost o provocare a carierei sau aveati in plan implicarea in sport ?
-A fost o mare si frumoasa provocare a carierei si astfel am descoperit ca poti iubi mai mult a doua profesie.
-Sa intelegem ca gimnastica este a doua dragoste, dupa balet ?
-Bineinteles. Asa cum e in viata asa e si in cariera si mama vitrega poate fi mai buna decat mama naturala.
-Facand o paralela, considerati Grecia ca fiind mama dumneavoastera vitrega ?
-Sa nu va surprinda dar raspunsul este DA. De Grecia, in afara anilor multi traiti aici de mine si familia mea, ma leaga satisfactia profesionala enorma traita ca si coregraf dar si clipele unice traite alaturi de nationala cand luptam cu totii pentru culorile alb albastre.Nu este putin sa castigi titlul de campion european cu Grecia(junioare 1992) sau sa fii aproape de medalie cu senioarele dupa numai trei ani de la debut (1989 locul 5 cu senioarele la C.E.)
-Impartasiti-ne putin din trairile pe care le are un roman care lupta pentru alt drapel atunci cand la acelasi concurs intalneste, asa cum, metaforic, ati spus si « mama naturala ».
-In gimnastica ritmica nu am avut adversara Romania, deoarece aceasta nu avea ansamblu iar fetele evoluau la individual.A fost ceva inedit. Am trait emotiile concursurilor si alturi de componentele Romaniei dar si langa propriii sportivi.Aveam emotii enorme pentru romani si incercam si eu sa ajut pe atunci cu ce puteam daruindu-le la concursuri, cand ne intalneam, diferite materiale sportive pew care acestia nu le aveau pe atunci.As aminti pe Ileana Deleanu cat si pe cea care o consider mare suflet al gimnasticxii ritmice romansti-Maria Garba, cea pentru care am si o stima deosebita si pe care o consider o antrenoare de talie internationala.
-Gimnastica ritmica a pasit in Romania in 1955, in timp ce aici abia in 1980.Cum este posibil ca Grecia sa ajunga atat de repede la rezultate notabile, iar Romania sa fie in situatia de a nu avea ansamblu o lunga perioada de timp iar rezultatele sa fie dezamagitoare.
-Este foarte simplu si exista o singura explicatie.Ambele tari au la dispozitie antrenori foarte valorosi dar problema este de ordin financiar.Aici se aloca fonduri imense in timp ce acolo gimnastica ritmica s-a separat de cea sportiva si fondurile sunt foarte mici.
-V-ar fi placut in calitate de coregraf sa conduceti pe podiumul european si nationala Romaniei ?
-Da, dar din cate stiu, la ora actuala, nationala Romaniei nu are nici macar coregraf.
-Ati fost ofertat vreodata de Romania sa preluati sefia la…gratie?
-Nu.Niciodata. Am primit oferte, de-a lungul carierei, sa preiau nationalele Canadei (1989) si a Ciprului (1993) dar nu am plecat pentru ca aici am venit pentru reintregirea familiei si nu am vrut sa fiu departe de familie si cei dragi .
-Acum cand au trecut 5 ani de la retragerea din activitatea sportiva oficiala, considerati ca ati contribuit decisiv in formarea acestui sport in Grecia, si in ce fel ?
-Cred mi-am lasat amprenta in istoria gimnasticii elene pentru ca am fost unul dintre cei care au pus bazele acestei ramuri sportive aflate atunci la inceput. In cartile de specialitate, publicate in Grecia, in ceea ce priveste gimnastica ritmica la sfarsit, la capitolul surse de inspiratie este trecut numele meu, si este o mare cinste sa fiu trecut alaturi de celebritati mondiale ca Margo Fontain si Vlanovo Plisetkaia.
-Pentru toate acestea simt nevoia de a va multumi ca ne faceti sa fim mandri ca suntem romani si sa va uram mult succes pe mai departe.
-Si eu va multumesc.
Ana Tutuianu
Interviu publicat în Curierul Atenei, 2005.