Consul.Martin.Ladislau Papoulias"Situația economică din Grecia i-a determinat pe o mare parte dintre români să plece spre alte zări!"

Interviu cu domnul Martin Ladislau Salamon, consulul general al României la Salonic. 

- Domnule consul general, au trecut cinci ani de la primul nostru interviu, din noiembrie 2012, când – plin de elan și speranțe – vă începeați misiunea la Salonic. Dorim prin acest nou interviu să vedem ce s-a realizat în acești ani și dacă obiectivele stabilite atunci s-au împlinit. Prima întrebare ar fi cea legată de comunitatea română din Salonic, dar dorim să vă referiți și la comunitățile de români din Grecia de Nord. Câți români sunt, cum sunt organizați, cât de români se simt?

 

- Într-adevăr, au trecut cinci ani în care s-au întâmplat foarte multe în Grecia. Au fost niște ani dificili pentru populația acestei țări, mult încercată de criza economică și financiară, cu două alegeri parlamentare și un referendum – toate în anul 2015. Românii rezidenți în spațiul elen – ca toți emigranții, de altfel – au resimțit și ei, într-o și mai mare măsură decât grecii, efectele crizei. Grecii, de bine de rău, au mai avut niște proprietăți, bani puși deoparte, părinți și bunici cu venituri din închirieri de imobile și din pensii bunicele, chiar și după tăieri. Românii în schimb, nu aveau asemenea rezerve consistente – dacă ar fi avut, nu plecau din România… Așa că situația economică din Grecia i-a determinat pe o mare parte dintre români să plece spre alte zări, eventual să se întoarcă acasă, astfel încât numărul rezidenților români din spațiul elen a scăzut considerabil. Nu am la îndemână cifrele exacte, însă în mod cert au plecat aproximativ jumătate dintre românii aflați în Grecia acum cinci ani, ceea ce este valabil bineînțeles și pentru regiunea Salonicului. În oraș erau pe atunci aproximativ 1500 de rezidenți români înregistrați la autoritățile locale elene, acum probabil că mai sunt vreo 7-800. Însă dacă din punct de vedere cantitativ asistăm la o scădere, din punct de vedere calitativ lucrurile stau altfel: cu cinci ani în urmă comunitatea românească din nordul Greciei nu era organizată, nu exista o asociație funcțională, nu exista școală de limbă română, nu se organizau evenimente culturale în mod regulat. Acest lucru s-a schimbat: a apărut Asociația Carpatia, funcționează o școală de week-end pentru copiii românilor, a apărut și a funcționat timp de aproape trei ani un ziar online al românilor din Salonic (n.n. Roinfo.gr), România este prezentă la evenimente care se organizează an de an, cum este Săptămâna Francofoniei, Târgul de Carte, Zilele Multilingvismului, Festivalul Internațional de Film, Ziua Drapelului, iar această înșirare ar mai putea continua. De asemenea, s-a păstrat tradiția organizării, cu membrii comunității, a zilei de 8 Martie și, bineînțeles, a Zilei Naționale a României. Toate aceste lucruri contribuie la păstrarea identității, culturii și limbii românilor din Grecia, la perpetuarea obiceiurilor și tradițiilor românești. Îmi place să cred că, o cât de mică contribuție la aceste realizări din toți acești ani, am avut și eu…

- În afară de dificila situație economică în care se află de 7-8 ani Grecia și care, bineînțeles, a influențat și viața românilor, cu ce alte probleme se confruntă românii, cu ce fel de probleme se îndreaptă spre Consulatul României?

- Dacă ne referim strict la serviciile consulare prestate la solicitarea cetățenilor români rezidenți în Grecia, aceștia au nevoie în primul rând de diverse documente: pașapoarte, titluri de călătorie, procuri, declarații, înscrieri de acte de stare civilă. Plaja acestor servicii a crescut în toți acești ani, munca consulară s-a diversificat și s-a modernizat prin informatizarea serviciilor consulare. De asemenea, au fost eliminate pe parcurs o seamă de taxe consulare, ajungându-se în acest moment ca gratuitatea serviciilor consulare să devină o regulă, și nu o excepție. Desigur că cetățenii români încă au rețineri în a utiliza mijloacele moderne puse la dispoziția lor de Ministerul Afacerilor Externe, accesibile și pentru petenții care se adresează oficiului consular din Salonic printr-o simplă conexiune la internet, dar posibilitatea solicitării online a serviciilor consulare noi nu o interpretăm restrictiv, ci mai degrabă ca o facilitate. De aceea nici nu am introdus deocamdată programările exclusiv online, pentru a da posibilitatea cetățenilor români să se obișnuiască cu noile sisteme. Desigur că nu prestăm doar aceste servicii de eliberare de documente, adică „de rutină”, ca să le zic așa, existând și spețe mai complicate, dar și cazuri deosebite cu care se confruntă cetățenii români: accidente, de multe ori soldate, din nefericire, cu victime, cataclisme naturale care afectează și un număr mare de cetățeni români, de obicei turiști aflați în Grecia – inundații, incendii, etc., blocaje rutiere care afectează traficul transfrontalier. Există și cetățeni români încarcerați în penitenciarele elene, precum și români care au litigii cu angajatori greci – de obicei angajați, din păcate, „la negru”, iar noi încercăm, în limitele competențelor și posibilităților, să venim în sprijinul tuturor acestora…

- Ce ne puteți spune despre contactele și relațiile consulatului cu autoritățile locale și regionale?

- Circumscripția consulară a misiunii noastre diplomatice se întinde pe teritoriul întregii Macedonii Centrale și de Est, însumând în total nouă județe, acestea fiind: Salonic, Halkidiki, Kavala, Drama, Serres, Kilkis, Pella, Imathia și Pieria. Pe parcursul acestor patru ani, am vizitat toate aceste județe, majoritatea dintre ele de mai multe ori, și m-am întâlnit cu reprezentanții autorităților centrale, regionale și locale: ministrul Macedoniei și Traciei, devenit, după schimbarea de guvern din ianuarie 2015, ministru adjunct (și anume cu foștii ministri Karaoglou și Orfanos, precum și cu actualul ministru adjunct, doamna Kollia-Tsaroucha), cu guvernatorul Tzitizikostas și cu predecesorul său, domnul Psomiadis, cu primarul Boutaris, dar și cu viceguvernatorii din toate aceste județe și cu primarii din orașele reședință de județ. (Trebuie menționat aici că din toate aceste contacte s-au născut înfrățiri și protocoale de colaborare: între Salonic și Cluj-Napoca s-a închegat o astfel de relație în perioada anilor 2014-2015, când cele două orașe au deținut, consecutiv, titlul de Capitală Europeană a Tineretului, iar județele Imathia și Harghita au demarat formalitățile pentru oficializarea statutului de județe înfrățite în anul 2016.) De asemenea, m-am întâlnit cu reprezentanții autorităților cu care colaborăm în mod frecvent în munca noastră consulară: comandanții secțiilor de poliție, șefii de la vămi și de la punctele de trecere de frontiere.Consul.Martin.Ladislau

În munca de diplomație publică am reușit, cred eu, să spargem definitiv gheața și să devenim mult mai vizibili, organizând o seamă de evenimente ale căror public țintă au fost, în primul rând, grecii, totul culminând cu Festivalul Olimp din 2016, când România a deținut titlul de țară invitată de onoare. Cu acea ocazie, am prezentat un program pe parcursul a două luni (iulie-august 2016), colaborând excelent cu ambasada noastră de la Atena și beneficiind de sprijinul material al Institutului Cultural Român. Am reușit, de asemenea, să marcăm, în decembrie 2014, aniversarea a 20 de ani de la înființarea consulatului de la Salonic, printr-un șir de evenimente organizate de noi în preajma Zilei Naționale, unele în colaborare cu ICR Istanbul, precum și prin editarea unei publicații aniversare bilingve, prin prețioasa Dumneavoastră contribuție, domnule profesor, care ați sintetizat istoria aceasta de două decenii, precum și a doamnei Rodica Papadopoulou, care a furnizat o parte din arhiva fotografică. Nimic din ceea ce am realizat în acești mai bine de cinci ani, nu ar fi fost posibil fără ajutorul și îndrumarea vechilor colaboratori și apropiați ai consulatului, precum și a celorlalți oameni – români și greci, deopotrivă – care m-ați sprijinit în tot acest timp.

- Cu ani în urmă se vorbea foarte mult despre relaţiile economice bilaterale, precum și despre investițiile grecești în România. Care este stadiul actual al acestor relații? Criza din Grecia a influențat aceste relații? Și dacă da, în ce sens?

- În pofida crizei, Grecia a rămas una dintre cei mai importante țări cu care România are relații economice, atât pe partea de import, cât și pe cea de export. Investițiile grecești continuă să fie foarte importante pentru economia României: în România sunt înregistrate un număr de peste 6000 de firme cu capital elen, reprezentând peste 3% din numărul total al acestui tip de societăți aflate în evidența Registrului Național al Comerțului. Acestea firme dețin împreună un capital total de 1,780 miliarde euro, adică 4,5% din capitalul firmelor cu capital străin din țara noastră. În clasamentul țărilor din care provine capitalul investit prin societăți comerciale în România, Grecia ocupă locul 6. În ceea ce privește valoarea schimburilor comerciale bilaterale, aceasta este de peste 1,3 miliarde de euro, cu o oarecare scădere în ultimii ani la exporturile românești către Grecia și cu o creștere vizibilă la importurile din Grecia către România. Așadar, criza a influențat într-o anumită măsură relațiile economice, însă adevărata întrebare la care trebuie să căutăm acum răspunsul este alta: care sunt oportunitățile care au apărut odată cu criza și cum putem să exploatăm noile oportunități? Iar actorii economici din ambele părți trebuie să se adapteze la noile condiții, să găsească aceste noi oportunități, misiunile diplomatice românești având menirea să sprijine acest proces. În ministerul român de externe există această nouă abordare, îndreptată mai mult spre diplomația economică, iar rezultatele se vor vedea, chiar dacă nu de pe azi pe mâine. Iar un asemenea proiect, pe care l-am pornit în timpul mandatului meu și care este pe drumul cel bun de a se concretiza, este înființarea Camerei de Comerț Eleno-Române din Salonic, care va avea menirea de a-i aduce laolaltă pe toți acei oameni de afaceri greci și români, pe avocații sau medicii greci care au studiat în România și care au rămas apropiați României, sub acoperișul unei instituții care să devină, în timp, un adevărat incubator de idei și de afaceri, în interesul ambelor țări.

- În anii crizei se pare că turiștii greci au „redescoperit” România, iar pe de altă parte numărul turiștilor români în Grecia este în continuă creștere. Ce ne puteți spune în această direcție?

- Pentru turiștii români, Grecia a devenit o destinație clasică în ultimii zece ani. Halkidiki, Insula Thassos, Riviera Olimpului sunt la îndemâna aproape oricărui român, dispunând de aproape orice buget. În ultimii 2-3 ani s-a observat că turiștii din România încep să se îndrepte spre stațiuni grecești noi, ceva mai îndepărtate de țară: începând cu Corfu, Lefkada și toate insulele din Marea Ionică, până în Creta, Rodos, Mykonos, Santorini și celelalte insule cunoscute din Marea Egee. Așadar, odată cu creșterea bugetului alocat vacanțelor, turistul român a devenit mai pretențios și mai dornic de destinații cât mai exotice. În ceea ce privește turismul dinspre Grecia către România: la capitolul acesta mai avem mult de lucru… Există o astfel de tradiție de dinainte de 1989 care a fost întreruptă însă pentru mulți ani, iar reînnodarea cere mult efort. Există excursii organizate din Grecia pe destinațiile clasice din România, însă țara noastră nu înseamnă numai București, Valea Prahovei, Castelul Bran, Brașov și Sighișoara! România înseamnă și vestitele stațiuni balneare – Băile Herculane, Băile Felix, Sovata, Tușnadul, Borsecul, Călimănești-Căciulata, Soveja și Slănic Moldova –, dar înseamnă și Delta Dunării, înseamnă și mănăstirile din Bucovina, înseamnă și Maramureșul… Grecul de rând nici măcar nu a auzit de aceste locuri, nu să le viziteze. Noi ca reprezentanți ai statului român în străinătate avem încă multe de făcut pe această cale a popularizării destinațiilor turistice din România, și acest lucru este bineînțeles valabil nu doar pentru Grecia.

- În noiembrie 2016 ați devenit decan al corpului consular din Salonic. Ce semnificație are această funcție? Contribuie la sporirea prestigiului României în Grecia de Nord, sau este doar un titlu onorific?

- Dacă îmi amintesc bine, titlul interviului de acum cinci ani a fost ”Omul sfințește locul”. Poate pare un loc comun, însă eu cred cu convingere în adevărul acestor vorbe, care se potrivesc și la ceea ce mă întrebați acum. Funcția – fie ea onorifică sau nu – nu înseamnă nimic, dacă cel care o ocupă nu știe să o umple de sens, de conținut. Așa e și cu funcția de consul general, și cu poziția de decan al corpului diplomatic sau consular, care este una reglementată de convențiile de la Viena privind relațiile diplomatice, respectiv consulare. Și anume, cel mai vechi membru al corpului diplomatic (constituit din șefii de misiuni diplomatice, respectiv oficii consulare) dintr-o anumită locație devine automat decan – cu condiția să fie diplomat de carieră. Mie mi-a venit rândul în noiembrie 2016, când decanul de până atunci, domnul Alexey Popov și-a încheiat misiunea de consul general al Federației Ruse în Salonic. Așadar, am avut onoarea să fiu decanul corpului consular de la Salonic timp de peste un an, și cred că am reușit să umplu cu conținut și această funcție: am organizat întâlniri lunare cu colegii șefi de misiuni diplomatice acreditați aici, am efectuat vizite comune în circumscripția noastră consulară, în zona Kavala și insula Thassos, dar și în regiunea Pieria-Olimp, iar în iunie 2017, în premieră absolută, am organizat o gală a corpului consular într-o locație deosebită și emblematică: la Palatul Regal din Salonic. Am colaborat cu Federația Internațională a Asociațiilor Consulilor (FICAC), o organizație din care fac parte, în esență, consuli onorifici din toată lumea, aici la Salonic având colegi majoritatea consuli onorifici. Ca rezultat al acestei colaborări, în iunie 2018 această organizație își va ține reuniunea anuală în Grecia, la Salonic, eveniment coroborat cu – de acum, a doua – ediție a Galei Corpului Consular.

- În acești mai bine de cinci ani petrecuți la Salonic ați scris și două cărți. Cum se împacă viața și munca de diplomat cu cea de scriitor, autor de volume de istorie?

- Se împacă foarte bine. De fapt, a scrie cărți este cam singura ocupație – să-i zicem: extraprofesională – pe care ți-o permite statutul de diplomat, pe lângă aceea de a preda în învățământul superior. Eu le-am încercat pe ambele încă dinainte de a deveni diplomat de carieră, și am continuat să scriu și după aceea. O vreme m-am oprit din scris, în primul an și jumătate de mandat la Salonic, până m-am adaptat oarecum la ceea ce m-a așteptat aici, după care m-am apucat să public, la edituri din România. Prima carte a apărut în 2014 și era bazată pe lucrarea mea de doctorat, având și conotații de diplomație bilaterală, subiectul fiind relațiile româno-maghiare din perioada interbelică, purtând și un titlu sugestiv: ”Un aliat uitat”. A doua carte a apărut în 2017, de data aceasta bazându-mă deja pe experiența câtorva ani în Grecia, subiectul fiind colonizarea aromânilor din Balcani în Cadrilater, cu titlul – de asemenea, sugestiv – „Transhumanță interbelică în Balcani”. Acest volum este de fapt o antologie de texte, realizată împreună cu fostul meu conducător de doctorat, profesorul de sociologie Zoltán Rostás, cel mai important cercetător contemporan al școlii sociologice de la București, conduse de Dimitrie Gusti. Ambele volume au fost prezentate la Târgul de Carte de la Salonic unde, începând cu anul 2013, România este prezentă cu stand național, datorită și sprijinului necondiționat primit, an de an, de la doamna Monica Săvulescu Voudouri, un foarte apreciat scriitor român din Atena. Cartea despre aromâni a stârnit un interes deosebit în Grecia, având în vedere subiectul, extrem de delicat în relația bilaterală. Eu am reușit însă, deși am întâmpinat rezistență din mai multe direcții, să destind puțin atmosfera în jurul acestei chestiuni identitare a aromânilor/vlahilor, chestiune care a generat mereu tensiuni, și să îi determin pe greci să fie mai deschiși și către punctul de vedere românesc. În viitorul nu foarte îndepărtat întrevăd chiar și anumite gesturi pozitive din partea acestora, privind recunoașterea rolului jucat de România în perioada interbelică în crearea unei elite intelectuale aromâne în Grecia, prin susținerea a zeci de școli și alte așezăminte. Eu cred cu tărie că acest neam constituie o punte de legătură între Grecia și România, și nu un măr al discordiei. 

- Care considerați că a fost cel mai dificil moment pe care l-ați traversat în calitate de consul general al României la Salonic?

- Viața unui diplomat nu este ușoară, chiar dacă de afară pare că e compusă numai din participări la recepții elegante, în înalta societate. Ea este presărată și cu multe greutăți, cu momente în care trebuie să iei decizii dificile, atât în ceea ce te privește pe tine însuți, cât și pe cei pe care deciziile tale îi influențează: familia, colectivul de lucru, comunitatea. Într-o misiune diplomatică mică, cum e Consulatul General din Salonic, trebuie să înveți să le faci pe toate: de la munca diplomatică propriu-zisă până la cea consulară și la sarcinile administrative. În plus, trebuie să ai foarte mult tact, o calitate indispensabilă unui bun diplomat. Ca să vă răspund la întrebare: cele mai dificile momente au fost acelea în care a trebuit să apelez la această calitate a mea: de a reuși să aplanez anumite situații care puteau deveni conflicte. Asta înseamnă însă foarte mult consum interior, înseamnă foarte mult autocontrol și abținere. 

Consul.Martin.Ladislau sotia- Care a fost cel mai plăcut moment care credeți că vă va rămâne în amintire de pe parcursul acestui mandat?

- Ei, asta e întrebarea cea mai dificilă. Dificilă în sensul că e greu de răspuns, din cauză că au fost atâtea lucruri frumoase, încât nu aș putea să aleg unul anume. Dar dacă vreți doar un singur răspuns: la Salonic mi-am cunoscut viitoarea soție, ceea ce mă leagă și pe plan personal, sentimental de acest frumos oraș.  

- Ce loc ocupă Salonicul în inima dvs.? În acești ani ați învățat și limba greacă. E necesar ca un consul general să cunoască limba țării în care activează? Dacă da, înseamnă că până la pensie o să mai învățați 4-5 limbi pe lângă cele cinci pe care le cunoașteți.

- Salonicul pentru mine înseamnă și va însemna întotdeauna a doua casă, de acum încolo. Am de gând să vin și în viitor, cu familia, la Salonic, ori de câte ori ne va permite timpul și îndatoririle. Faptul că am învățat limba greacă m-a ajutat să mă simt acasă în Grecia, m-ajutat să îi înțeleg pe greci, să îi cunosc cu adevărat, să leg prietenii adevărate. În ceea ce privește cea de-a doua parte a întrebării: nu, nu e neapărat necesar să înveți ca diplomat limba țării în care ești trimis – desigur, în afara unor țări în care se vorbesc limbi precum engleza, germana, franceza, spaniola, rusa sau chiar italiana –, dar este extrem de util să o faci, în foarte multe situații.    

- Doriți să transmiteți, în finalul acestui interviu, un mesaj pentru românii stabiliți în Grecia?

- Vreau doar să le mulțumesc că m-au ajutat să îmi îndeplinesc misiunea care mi-a fost încredințată și să le promit că ne vom mai întâlni.

Apostolos Patelakis