Tipărire
Patelakis-MarinescuInterviu, în exclusivitate, acordat profesorului Apostolos Patelakis la Salonic. 
-A.P. - Stimate domnule Marinescu, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani vă rugăm să prezentați pentru cititorii noștri unele date despre dumneavoastră.
-F.M. Cu multă plăcere, voi da unele amănunte … în ordine cronologică.
M-am născut în București, pe 31 martie 1946, într-o familie greco-română, mai mult grecească decât românească. Părinți mamei mele își aveau originea în insula Skopelos, de unde mama a plecat de mică spre România, însoțindu-i, iar mama tatălui meu venea din Constantinopol. S-a căsătorit cu un român, cu numele de Marinescu.
După absolvirea școlii primare și a gimnaziului la școli românești, primii ani de liceu   i-am făcut la Școala greacă din București, de unde păstrez și acum amintiri frumoase, și despre unii profesori, ca filologul Periklis Kalodikis,  și despre unii colegi, cu toate că au trecut de atunci peste 55 de ani. Am aflat cu tristețe că fostul nostru director, Ioannis Simionidis, a încetat din viață de curând, la Salonic. Îi păstrez și lui o frumoasă amintire. Ultimele două clase de liceu, când am început și pregătirea mai intensă pentru admiterea la facultate, le-am făcut la prestigiosul liceu Mihai Viteazul aflat…cu un etaj mai sus de liceul grec.
-A.P. –La ce facultate ați dat examen de intrare?
-F.M. – M-am pregătit pentru admiterea la Facultatea de Istorie. De … tânăr mi-a plăcut istoria, știință insuflată și de un excelent profesor, Turianu. Dintre profesori mai vreau să amintesc pe profesorul de filozofie, Rațiu, un om încântător, ce ne captiva pe toți prin ceea ce ne spunea, dar și pe profesorul de muzică, deosebit de cult, compozitor, Vinicius Grefiens.
-A.P. - Cum a fost la Facultate?
-F.M. – In linii generale mi-a plăcut, mai ales epoca modernă, către care m-am și îndreptat în ultimii ani. Dintre discipline cel mai mult cred că mi-a folosit cursul de științe auxiliare, predate de Gheorghe  Ionescu. Spun asta pentru că am început să deprind de la dânsul paleografia chirilică românească, aprofundată în anii ce au urmat la Biblioteca Academiei.
Studenția mi-a fost frumoasă, cu profesori mai mult sau mai puțin pe placul nostru, cu emoții la examene, mai mici sau mai mari, iar în timpul liber cu …câțiva fiori ai dragostei care să mă piște. Singurul lucru trist decesul tatălui meu, din cauza bolii care nu iartă… Frumoase au fost vacanțele de student, petrecute mai ales la Călimănești – Căciulata, dar și la Slănic Moldova. Cu unii dintre tinerii de atunci mă văd și acum, mai rar e adevărat. Cel mai mult mi-a rămas întipărit în minte frumosul imn al studenților, „Gaudeamus Igitur”. Iar după absolvirea facultății, văzând un excepțional spectacol, Heidelbergul de altădată, cu Florin Piersic și Ilinca Tomoroveanu, am avut plăcerea - și marea surpriză - de a cânta, alături de toată sala, acest înălțător imn. Nu voi uita niciodată momentul. Și credeți-mă  am cumpărat la Atena un C.D., cu Mario Lanza, numai pentru că respectivul tenor cântă imnul menționat. Ce să fac, sunt și rămân un sentimental…
-A.P. Ce temă v-ați luat pentru lucrarea de diplomă?
-F.M. Cunoscând din familie limba greacă și deci putând citi bibliografie în această limbă, mi-am ales ca temă societatea secretă Filiki Eteria, temă care din când în când o mai aprofundez.
-A.P. Unde ați fost repartizat după absolvire?
-E o poveste mai lungă. Inițial la o școală de lângă Târgoviște. Am luat negația de acolo ușor. Apoi la două școli generale din comuna Pantelimon, pentru vreo nouă luni. Îmi amintesc cu multă plăcere de acele luni, dar și de copiii - și copilele – pe care i (și le) –am învățat istorie, aplicând metode pedagogice foarte inventive. Punctul meu forte cred că a fost organizarea unor concursuri pe teme de istorie, gen Cine știe, câștigă. Și nu mică mi-a fost surpriza, ducându-mă într-o zi la Ambasada Română să-mi iau viza pentru România, să mă salute la poartă un… fost elev de la una dintre școlile din Pantelimon.
-Ce a urmat în perioada următoare?
-A urmat o perioadă (1970-1978) mult mai fecundă sub aspect profesional. Am intrat prin concurs la Biblioteca Academiei, for de renume și aleasă cultură, ca paleograf specialist în documente scrise cu caracter chirilic. A fost o perioadă foarte prolifică pentru mine. In primul rând am asimilat foarte multe cunoștințe, atât din cărți cât și de la colegii de breaslă. In plus am cunoscut mulți intelectuali de mare valoare, în frunte cu directorul de atunci, regretatul Șerban Cioculescu și cu Gabriel Ștrempel, și el mulți ani director. Am mai vizitat în ultimii ani de câteva ori Biblioteca, unde îmi revăd unii colegi de breaslă care încă nu au ieșit la pensie. In aceeași perioadă am publicat și primele mele articole, după cum am participat și la primele mele simpozioane științifice, la Giurgiu, la Constanța, la Slobozia sau la Târgoviște.
Tot în acest interval am mai participat la deschiderea unor congrese internaționale ce mă interesau, fie «în față», adică la Academie, fie în alte instituții din București.
Au fost niște ani în care pot scrie că m-am format aproape deplin ca intelectual. Ce am învățat acolo mi-a folosit din plin în anii de după stabilirea mea la Atena.
-A.P. Când v-ați stabilit în Grecia?
-F.M. In 1978, după aproape șapte ani de așteptare – datorată și faptului că și mama mea, și sora mea și eu eram cunoscuți intelectuali – situația din România devenind din ce în ce mai dificilă,  ne-am stabilit la Atena, în țara de origine a mamei mele.
-A.P. Cum v-ați acomodat cu țara și cu legile ei?
-F.M. Orice acomodare are greutățile ei. Poți spune că ai venit în patria părinților dar nu e ușor să te împaci cu birocrația, inerentă.
După câteva luni de tatonări au urmat și primele succese. Mama mea, cunoscută - și recunoscută - aici încă din timpul cât trăia în România, a primit o pensie de la Uniunea scriitorilor greci,  care ne-a prins foarte bine. Apoi sora mea după o scurtă perioadă în care a lucrat la Muzeul de Artă Populară din Atena, a luat drumul Germaniei, obținând o cunoscută bursă a acelei țări și apoi încadrându-se profesional în lumea muncheneză. Venea aici fie ca să ne vadă, fie în vacanțe.
-A.P. Și dumneavoastră?
-F.M. După perioada – normală - de tatonări, în care și eu ca și ai mei am dat lecții de română, am avut șansa - și grație pregătirii mele dar și printr-un favorabil concurs de împrejurări (a contribuit la încadrarea mea și cel care avea să-mi fie - și să-mi rămână un prieten deosebit până la moartea sa bizantinologul Dumitru Năstase) – să fiu încadrat la Centrul de Cercetări Neo-Grecești din Atena, din cadrul Fundației Naționale de Cercetări. Mi s-a încredințat prelucrarea unei arhive a familiei fanariote Moruzi, aflate în posesia rafinatului om politic Andreas Zaimis. Arhiva cuprindea în jur de 1.000 de documente, în diverse limbi, dar cele mai multe erau redactate în limba română cu caractere chirilice. Nu a fost deloc ușor dar a fost și un noroc să valorific în altă țară ce am învățat în România. Am publicat un prim volum (în colaborare cu colegi greci și români) al acestei arhive în 1991 iar de ani de zile fac eforturi ca să apară un al doilea volum, cuprinzând in extenso cele mai importante documente ale arhivei.
M-am... atașat de membrii familiei Moruzi așa de tare încât am publicat în 1987 Genealogia acesteia, în limba franceză, pentru care am primit și o distincție internațională în 1994 (prix Comnene) la Luxemburg iar în 2011 o a doua ediție, în limba greacă, mult îmbunătățită. Mi se fac acum propuneri ca să traduc cartea a doua în limbile engleză și română.
-A.P. Vorbiți-ne, vă rog de alte preocupări științifice ale dumneavoastră.
-După un interval de timp în care am prelucrat câteva zeci de documente ale Patriarhiei din Alexandria, am purces la un program de lungă durată ce viza prelucrarea documentelor românești ce au legătură cu Noul Elenism, cele mai multe fiind păstrate la Sfântul Munte Athos, unde fusesem pentru prima oară în anul 1981 (la mânăstirea Simonopetra). Au urmat ani de căutări în arhive, puse la dispoziție – încet, încet – de călugării athoniți, o perioadă de căutări care nu a încetat nici acum, la pensie. Dar și de succese editoriale. Vreau să vă subliniez însă că la fiecare mânăstire întâlnești o situație aparte, mai ales sub aspectul numărului de documente ce se păstrează acolo. Am vizitat toate cele 20 de mânăstiri athonite, cercetând arhivele de la majoritatea din ele. Am fost de câteva ori și la schiturile românești Prodromul, Lacu, precum și la unele chilii unde se nevoiesc călugări români.
Dat fiind că nu vreau să obosesc cititorii cu multe amănunte legate de fiecare mânăstire vă voi da numai câteva date. Am publicat în limba greacă volume de regeste ale arhivelor românești de la Xiropotamu (volumul I), în 1997, de la Cutlumus în 1998, de la Protaton în 2001, de la Sfântul Pavel în 2002, de la Ivir (două volume) în 2007, de la Dohiariu în 2009, de la Xiropotamu (volumul II). Aștept cu nerăbdare anul acesta să apară și volumul arhivei românești de la Simonopetra. Arhiva mânăstirii Xenofon am prezentat-o la un simpozion, iar cea de la Esfigmenu la un altul. La restul mânăstirilor ori nu am încă permisiunea călugărilor să clasific documentele existente (ca la Vatoped, unde se păstrează circa...13.500 de documente românești (în sens general), ori nu s-au păstrat aceste documente. Am mai prezentat colegilor români teme athonite la câteva congrese în România. Tot în urma cercetărilor mele athonite am publicat și în română și în greacă o carte (în colaborare cu istoricul de la Chișinău Vlad Mischevca) despre activitatea cunoscutului mitropolit grec Grigore Irinupoleos. In sfârșit mă mândresc cu publicarea în limba greacă a unei cărți despre istoria și cultura românească, prima de acest gen (la ora aceea) în Grecia, ajunsă deja material didactic la unele universități din această țară.
-A.P. Cititorii români au luat cunoștință de activitatea dumneavoastră la Muntele Athos?
-F.M. Grație prețiosului meu colaborator Petronel Zahariuc (mai ales) au apărut în limba română documentele de la Xiropotamu (două volume până acum) și Xenofon și sunt aproape gata de tipărire alte câteva.
-A.P. Vă interesează să scoateți la iveală numai documente românești domnule Marinescu?
-F.M. Nu. Dat fiind că sunt un om ...ciudat ca preocupări, am publicat deja două cărți (având colaboratori pe Vlad Mischevca și pe Ion Marian Croitoru) cuprinzând cărți românești de la mânăstirile Sfântul Pavel și Pantokrator, iar anul acesta va apărea o a treia cuprinzând cărțile unei chilii românești de la chilia Sfântul Gheorghe (cu colaborarea lui Ciprian Suciu). Cu ani în urmă am mai înregistrat– sub formă de manuscris - cărți românești (cel puțin o parte) de la mânăstirile Marea Lavră, Kutlumus, Ivir și Simonopetra.
Nu știu dacă e mult sau puțin ce am scos la iveală dar să știți că am valorificat toate ocaziile și condițiile ce mi s-au oferit. Trebuie să știți că mai ales la Muntele Athos trebuie ...să faci ascultare. Nu poți să te duci având un plan de lucru bine pregătit și să crezi că-l poți executa așa cum ți l-ai stabilit. Cum spune un proverb românesc (dacă-mi  amintesc bine) Socoteala din târg nu se potrivește cu cea de-acasă.
-A.P. Este vorba cred de o activitate deosebit de fructuoasă. Ce altceva ne mai puteți spune despre activitatea dumneavoastră domnule Marinescu?
-F.M. Am participat și particip și acum la simpozioane pe teme variate în România (mai ales la Galați, dar și la Târgoviște și București), în Grecia, în Franța, în Republica Moldova, în Olanda sau în San Marino. Vă pot spune că mă apropii de 90 de conferințe la care am participat și că studiile și articolele mele se apropie ca număr de 150.
Subliniez că încerc o bucurie deosebită când pot sugera unui coleg mai tânăr ca mine o temă dragă mie ca s-o continue. Și cu această notă zic eu de optimism cred că trebuie să mă opresc aici cu prezentarea activității mele.
-A.P. Vă mulțumim, domnule Marinescu, pentru acest interesant interviu și ne exprimăm recunoștința și admirația pentru tot ce ați făurit pe parcursul anilor de activitate. Cu prilejul jubileului de 70 de ani, vă adresam cele mai sincere urări de bine, și vă dorim sănătate, satisfacție sufletească, mulți ani și succese în toate.
-F.M. Și eu vă mulțumesc atât dumneavoastră cât și cititorilor pentru...răbdare.
Ziarul Online Românesc din Grecia, ROMEDIA.gr îi urează cunoscutului Cercetător Fl. Marinescu, multă sănătate și multe succese în toate proiectele pe care le întreprinde!! În același timp, mulțumim domnului Patelakis pentru colaborare. Vă dăm întâlnire, în aceeași formulă, la jubileul a 80 de ani! 
Accesări: 2266