„Dumnezeu ne-a binecuvântat, pe noi românii, cu multe calităţi faţă de alte naţii.”
Interviu, în exclusivitate pentru ziarul on line românesc din Grecia - RoMedia.gr, cu Mariana Bărgan, artistă şi instructor artistic.

V-am cunoscut în ultima perioadă, în ciuda anilor mei de presă în diaspora română din Atena în care am scris despre ori cunoscut sute de oameni. Vă vedem alături de copii ori tineri în domeniul dvs. de activitate cântecul, portul şi dansul românesc. Astăzi aţi efectuat un eveniment minunat, dar şi inedit – sărbătoarea iei româneşti. De unde v-a venit ideea şi cum aţi ajuns să o materializaţi?
Evenimentul Sărbătoarea Iei Româneşti a pornit de la o aplicaţie pe facebook. Ideea unei comunităţi on line La Blouse Roumaine din Bucureşti a luat mare amploare. Ideii lor li s-au alăturat mulţi români din toată lumea, inclusiv noi. Atunci am luat legătura cu ei, am postat şi mediatizat evenimentele noastre organizate cu copiii şi am decis împreună să facem acest eveniment la Atena în care să sărbătorim Ziua Internaţională a Iei. Am fost foarte încântaţi pentru că a fost o sărbătoare îmbrăţişată de foarte mulţi români din toată lumea. Deci a pornit de la o idee simplă care a izbucnit practic.

Vreau să discutăm despre organizaţia tinerilor din Atena, care este, de fapt, organizaţia dvs. din Atena?
Asociaţia Tinerilor în Grecia este organizaţia noastră. Deţinem şi administrăm şi site-ul tineriingrecia.com şi avem si pagină de facebook ataşată site-ului. Administratorul site-ului este Gabriel Daniel Scarlat alături de o echipă de tineret împreună cu mine. Facem tot ce se poate pentru a veni în sprijinul copiilor talentaţi, a copiilor care au nevoie de ajutor în diferite probleme cum ar fi limba greacă în încercarea de integrare în Grecia. Noi în primul rând punem accent pe promovarea folclorului, a artei populare şi a talentului în mod special.

Practic, în acest moment, vorbim de apariţia pe scena asociaţiilor româneşti din Atena a unei noi asociaţii care se numeşte Asociaţia Tinerilor Români în Grecia?
Exact. Aţi spus perfect. Noi vrem să ne facem cunoscuţi, să arătăm cine suntem şi cât de talentaţi sunt copiii noştri. Azi am prezentat doar un program artistic, dar avem copii talentaţi în pictură ori informatică pe care nu am putut să îi scoatem în evidenţă astăzi.

La evenimentul de astăzi (n.n. duminica 23 iunie) aţi menţionat că repetiţiile au loc la dvs. acasă, că sunt foarte puţine pentru că nu există o posibilitate a existenţei unui spaţiu pentru efectuarea acestor activităţi. Aţi pornit la un drum foarte, foarte greu...
Da, repetiţiile dintotdeauna au avut loc la mine acasă. Nu este uşor într-adevăr. Voluntariat fac însă de la 16 ani. Am lucrat în centre de plasament unde adunam fonduri prin spectacolele efectuate cu copiii de acolo. Pentru mine noua misiune nu este nimic dificil. M-am mai lovit de astfel de situaţii. Pe mine mă interesează aceşti părinţi şi aceşti copii. Nimic altceva. Ador să lucrez cu copiii şi să facem repetiţii.

Şi totuşi activităţile dvs. nu se rezumă numai la spectacole, cântec ori port românesc. Azi aici, am avut deosebita surpriză să vedem că aţi îmbrăţişat o familie de români din Siria care, „alungată” de război a ajuns, după peripeţii, în Grecia. O iniţiativă meritorie pe tabloul asociaţiilor româneşti din Grecia.
Părinţii se fac „vinovaţi” de asta. Am spus doar că aceşti oameni au nevoie de noi. Atunci părinţii s-au mobilizat şi au ajutat la toate, de la strângere de haine, la obiecte pentru casă, locuinţă ori medici pentru că oamenii au probleme de sănătate. Familia ne-a contactat prin intermediul site-ului nostru, ne-am întâlnit şi am încercat să îi ajutăm din toate punctele de vedere. Răspunsul asociaţiei a fost imediat, în câteva zile am adunat colete cu haine, alimente, tot ce s-a putut pentru a-i sprijini.

Aţi salvat practic viaţa unei familii…
Da. Aşa cred. Şi o să îmi daţi voie să nu publicăm numele familiei din considerente personale. Avem nevoie să ajutăm, să dăruim iubire şi sprijin celui de lângă noi… Sigur că avem nevoie. De aceea eu nu dau curs vorbelor ori răutăţilor de lângă noi. Toate aceste chestii eu le las deoparte. Noi suntem ca o familie, ne ajutăm între noi. Alergăm cu mâncare prin cartier, ne ajutăm cu copii, la noi (n.n. în asociaţia noastră) se poartă omenia. Suntem altfel. Eu sunt cea care ţip că PUTEM. Trebuie să fie lăsaţi deoparte cei care nu vor să se integreze cu noi.

Omenia e un cuvânt mare într-o societate în care banul cumpără aproape totul, nu? 
Omenia e un cuvânt mare pe care îl găsim în casele simple, la oamenii simpli. Acolo trebuie căutat. Practic sunteţi o familie, în care fiecare are locul lui şi unde fiecare îşi ştie locul, vă iubiţi şi vă sprijiniţi unul pe celălalt. Este greu? Nu. Noi am reuşit. E nevoie de sinceritate, omenie şi iubirea sinelui şi a confratelui.

De ce este nevoie să fim uniţi?
Trebuie să fim credincioşi să mai citim şi biblia din când în când chiar dacă ascultăm muzică rock. Şi eu ascult muzică rock. Acolo găsim însă răspunsul la multe probleme. Credinţa ne poate ajuta să fim mai buni. Dar, dacă nu vei dărui nu vei înţelege cine eşti cu adevărat. Dacă nu vei greşi nu te vei putea îndrepta niciodată. Dacă nu îl înţelegi pe cel de lângă tine nu te înţelegi nici pe tine. Lucrurile sunt foarte simple. Suntem extraordinar de inteligenţi. Dumnezeu ne-a binecuvântat pe noi românii cu multe calităţi faţă de alte naţii. Trebuie doar să încercăm să scăpăm de ceea ce ne strică renumele – invidia, egoismul, răutatea. Putem mai mult, putem să fim mai buni, să folosim aceste calităţi în sensul bun. Oamenii trebuie să fie mai curajoşi şi mai deschişi.

Am întâlnit aici şi o doamnă deosebită care a pus pe hârtie experienţa exilului, în care cred că se regăseşte fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin.
Şi eu am venit pe jos în Grecia. Citind această carte am retrăit practic istoria mea. Un capitol pe care îl închisesem. Am retrăit cu totul drumul România – Grecia, în momentul în care am venit pe jos. Este extraordinară cartea Irinei.

Voluntariatul este „tradus” de cei care, atenţie, nu fac voluntariat ca fiind o pierdere de timp şi de bani… Este o misiune pentru oricine?
Cu siguranţă nu. Trebuie să fii născut pentru asta. Eu mi-am crescut 3 copii singură şi am făcut şi voluntariat. Si nu am murit de foame. Am venit pe jos în Grecia pentru a oferi copiilor mei un viitor mai bun. Nu mi-a fost uşor. Şi cu toate acestea tot am făcut şi fac voluntariat. Trebuie să simţi, pentru că altfel nici nu îl vei înţelege pe cel care face voluntariat. Eu sunt un om fericit făcând toate astea.

Astăzi porniţi la un nou drum avându-i alături de dvs. si pe părintele Daniel Pisar, dar şi pe inimoasa Gabriela Munteanu – patroana Restaurantului Românesc Iaşiul din Atena.
Da. De fapt pornim de la Iaşi. Toţi trei suntem din Iaşi un oraş al culturii şi al valorilor artistice. Cred că nu degeaba ne-a pus Dumnezeu aşa să ne întâlnim.

Care este următorul pas?
Vrem să continuăm promovarea valorilor româneşti. Vrem să facem tot posibilul ca aceste lucruri să fie acordate gratuit. Dacă noi nu ne ajutăm în această perioadă de criză cine ne va ajuta?! Noi vrem să facem reclamă românilor. Ne putem sprijini prin a alege produsele şi serviciile româneşti. Vrem să promovăm tinerii români talentaţi, cultura, portul, produsele, etc.

Vă mulţumesc şi vă urez mult succes.
Mulţumim că sunteţi alături de noi.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr