Interviu cu Liliana Pagu - preşedintele Asociaţiei Femeilor din România, preşedintele de onoare al Asociaţiei Femeilor Românce din Grecia.
Citind, în prealabil, istoricul activităţii dvs. vreau să încep cu o întrebare firească: după foarte multe contacte şi colaborări cu asociaţii din Grecia, încă din anii 1990, de ce această iniţiativă a venit atât de târziu? 
Da… e bună întrebarea. Poate că noi femeile avem o înţelepciune a acţiunilor noastre şi simţim când este momentul să acţionăm şi atunci o facem. Poate mai târziu, dar mai bine decât niciodată! Într-adevăr Asociaţia Femeilor Românce din Grecia era necesar să apară. Noi am vrut să promovăm acţiunile Asociaţiei Femeilor din România şi în străinătate dar asociaţiile de români s-au multiplicat mult mai târziu. Am contribuit la comunitatea românilor din Spania şi din Italia, aceştia însă nu au dorit să înfiinţeze o asociaţie a femeilor şi atunci am lăsat ca Asociaţia Femeilor Românce din Grecia să fie un exemplu şi pentru celelalte comunităţi de români din lume.

Practic, Asociaţia Femeilor Românce din Grecia este un exemplu şi o iniţiativă unică pentru diaspora română din lume…
Exact. Mă gândesc să iau legătura cu ministrul diasporei române şi să prezint realizarea acestei asociaţii care este un proiect pilot şi un exemplu de urmat.

Sunteţi şi ambasador pentru pace în cadrul Federaţiei pentru Pace şi Cooperare Balcanică care a fost înfiinţată de greci. Poate această calitate a dvs. şi această colaborare ajuta în vre-un fel Asociaţia Femeilor Românce din Grecia şi cum?
Eu ca preşedinte de onoare şi mentor al asociaţiei nou înfiinţate voi face tot posibilul ca prin toate colaborările pe care le am, atât ca ambasador pentru pace şi ca una dintre cele 100 de eroine ale lumii pentru drepturile omului, precum şi ca lider al mişcării de femei pe plan intern, dar şi internaţional, să pun această asociaţie în valoare şi să îi deschid un drum de a colabora cu alte organizaţii de femei la nivel european. Chiar în 2013 Asociaţia Femeilor din România va organiza, cel mai probabil, la Bucureşti, Global Summing For Women, care este o reţea informaţională care pune în contact mai multe asociaţii pentru a colabora şi se dezvolta. Acolo vor fi invitate şi fetele din Grecia pentru a se prezenta celorlalte asociaţii şi a forma noi colaborări.

Am să fac referire la ceva ce aţi menţionat în cuvântul de început, însă datorită faptului că această întrebare mi-a venit în minte încă din primul moment în care am decis să realizez un interviu cu reprezentantul acestei asociaţii, nu pot să renunţ la aceasta. Trăim într-o epocă în care egalitatea de gen este promovată serios UE învestind, mai ales, în ultimii ani, sume serioase în programe europene pentru egalitatea între femei şi bărbaţi în toate domeniile. În acest context, noi înfiinţăm, aici asociaţia femeilor. Este aceasta rezervată exclusiv femeilor? 

Nu. Chiar asta vreau şi eu să subliniez, că noi nu suntem feministe. Noi sunt pentru parteneriatul dintre bărbaţi şi femei, colaborarea în toate domeniile pentru că asta în înseamnă egalitate de gen, egalitate între femei şi bărbaţi prin respect reciproc şi punerea în valoare a ambelor părţi pentru a putea construi împreună, să se susţină reciproc, nu numai femeia - bărbatul ci şi bărbatul - femeia. Eu chiar văd aici foarte bine aplicat acest criteriu pentru că bărbaţii au susţinut foarte bine ideea fetelor. Noi la Bucureşti le spunem că sunt membri simpatizanţi, susţinători ai mişcării de femei. 


Trebuie să subliniez că sunt impresionată de sediul Asociaţiei Femeilor Românce din Grecia aici urmând a fi puse în aplicare programe diferite de la educaţia psihologică a concetăţenilor noştri până la acumularea de noi cunoştinţe ori învăţarea de noi limbi străine. Cum vor putea aceste fete să susţină nu numai financiar, dar şi prin muncă şi timpul acordat materializarea cu succes a acestei iniţiative?
Această întrebare mi-am pus-o şi eu încă din 1990 de la înfiinţarea organizaţiei din România imediat după revoluţie. Şi pot spune că nu eram informată atunci de toate modalităţile şi programele de dezvoltare a societăţii, fără a fi orientată de undeva de sus ori politic, independent aşa cum au apărut şi fetele acum. Timp de 8 ani asociaţia din România s-a auto-susţinut prin activităţi proprii prin organizarea de cursuri, concerte ori spectacole de teatru şi multe altele. În tot acest timp am fost monitorizaţi de alte structuri din străinătate care mai apoi au înţeles că e o treabă serioasă, nu era ceva care apare peste noapte şi apoi dispare. A urmat apoi premiul primit de mine ca fiind una dintre cele 100 de eroine ale lumii în lupta pentru drepturile omului 1000 de dolari care normal că i-am donat asociaţiei. Din acel moment am început să aplicăm la diverse programe de finanţare a asociaţiei şi din 2000 am desfăşurat programe de instruirea adulţilor acolo unde nu sunt fonduri foarte mari însă ne ajută să mergem la partenerii externi, dar şi să putem merge mai departe să aplicăm la alte programe, deci proiecte. Cu sponsorizările mai puţin se poate susţine această mişcare. În România sunt sponsorizaţi mai mult sportivii şi mai puţin asemenea mişcări. Femeile în România contribuie cu multă muncă voluntară care are o mare importanţă pentru ducerea la bun sfârşit a programelor asociaţiei.

Asociaţia Femeilor din România este înfiinţată oficial încă din 1990, aprilie. De atunci şi până acum aţi înfiinţat o serie largă de asociaţii mai mici rezervate unor categorii speciale de femei, cum ar fi antreprenoare, avocaţi, optimiste, etc. Această diversitate şi separare a femeilor în asociaţii distincte a condus la o mai bună organizare, la o unire, la… 
La o diversificare. Fiecare a crezut la început că dacă se organizează o asociaţie se vor câştiga bani din asta. Din punct de vedere al dezvoltării personale se câştigă foarte mult, numai că bani nu, niciodată. Şi atunci în 2002 toate aceste organizaţii au fost înfiinţate sub egida Asociaţiei Femeilor pentru a forma o reţea şi a lucra împreună la organizarea de evenimente şi proiecte, pentru a ne ajuta reciproc. Până atunci (n.n. în 2002) fiecare se organizase singur şi vroia să facă singur. A fost foarte greu şi atunci ne-am unit pentru a putea supravieţui. Practic ne-am solidarizat aşa.

Aţi coborât de pe scenă renunţând practic la o carieră muzicală pentru a lupta pentru drepturile omului şi ale femeii. Acum, după 24 de ani, iaca peste puţin un sfert de secol, de la înfiinţarea acestei asociaţii, care înseamnă tot atâţia ani de muncă şi luptă continuă, îmi puteţi spune dacă a fost mai bine?
Înainte de revoluţie prestaţia mea de talent care aduce lumină în suflete a fost menirea pe care am avut-o şi prin care am simţit că dăruiesc ceva. După revoluţie a fost acea sclipire că eu trebuie să fac mai mult pentru semenii mei decât ce fac prin sunete. Şi poate acel ceva care m-a îndemnat să fac acest lucru m-a şi susţinut 24 de ani şi nu regret niciodată că mi-am schimbat soarta. Atât timp cât aud numai lucruri frumoase despre această nouă orientare în cariera mea sunt un exemplu şi tinerii vin din urmă, văd şi încearcă să facă ce am făcut eu, consider că nu am pierdut am câştigat.

Vedem în jurul nostru, în România mai întâi, apoi şi în diasporă, fundaţii, organizaţii, asociaţii de tot felul care înfloresc din neant şi ai căror preşedinţi imediat apar candidaţi la alegerile locale ori parlamentare, dar care când pierd alegerile ori dispar ori apar apoi în diferite partide politice. Pe dvs. cum de nu v-am văzut niciodată în rolul de candidat?

Din păcate nu am o apreciere deosebită pentru viaţa politicianistă din România şi nu am găsit un partid care să respecte criteriile mele de viaţă. Ei (n.n. politicienii)se laudă peste tot, indiferent de culoarea politică, de-a lungul anilor de performanţele Lilianei Pagu dar ei se tem să mă prindă în barca lor pentru că eu sunt un om independent, gândesc lucid şi corect şi nu sunt o subordonată care să spună „Yes madam, I would like to…”

Afectează implicarea în politică a liderului unei asociaţii mersul pe mai departe al asociaţiei în sine?
Într-un fel da, pentru că dacă aş fi intrat în politică ar fi fost obligat asociaţia mea să facă politica partidului respectiv, ceea ce nu se află în statutul nostru pe care şi eu sunt obligată să îl respect. Noi suntem apolitici şi apartinici, facem politica bunăstării, bunei cuviinţe şi bunei înţelegeri între oameni.

Mă bucur că astăzi mi-aţi dat ocazia să cunosc un adevărat lider, un om care merită respectul, simpatia şi aprecierea noastră, un exemplu pentru noi tinerii care avem nevoie de valori fiind sătui de promovarea nonvalorilor în toate domeniile. Încheind vreau să ne împărtăşiţi gândurile dumneavoastră faţă de această nouă asociaţie care cu siguranţă va avea şi sprijinul meu.
Mă bucur că vei fi alături de ele, pentru că mediatizarea contează foarte mult. Iniţiativa este deosebită. Mă bucur că a venit odată cu primăvara, cu 8 Martie, cu Mărţişorul – e simbolic. Şi eu cred ca este de bun augur ce s-a întâmplat astăzi pentru că fetele acestea au inimă mare, vor reuşi să facă, exact ca şi mine, să dăruiască din inimă tot ce vor face pentru semenii lor şi în felul acesta vor reuşi împreună. Iată că exemplul meu merge şi peste graniţe ceea ce mă bucură foarte mult şi e o mare satisfacţie.

Noi vă mulţumim.
Vă mulţumesc şi eu.

Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr