Interviu cu Igor Cebotari, preşedintele comitetului de organizare a Asociaţiei Moldo Elene „Moldova” din Creta
Mă bucur să vă întâlnesc la Atena moment care îmi dă ocazia să realizez şi un prim interviu cu dvs.  Aş dori să încep prin a vă felicita pentru iniţiativa de a vă organiza într-o asociaţie şi, aşa cum este firesc, vreau să îmi destăinuiţi cum de aţi luat această decizie.
În primul rând aş vrea să vă mulţumesc dvs pentru că îmi acordaţi această ocazie de a face publice aceste gânduri şi mă bucură destul de mult că există acest site pentru că ne dă posibilitatea să citim ştiri atât din Grecia, dar şi din Rep. Moldova şi România, precum şi despre moldovenii şi asociaţiile de aici. Totul a început după ce s-a schimbat ambasadorul Rep. Moldova la Atena. Am observat, din primele săptămâni de când a venit d-nul ambasador, că există dorinţa ca domnia sa să fie mai aproape de concetăţenii noştri de a ne uni şi să ne sprijinim unul pe altul. Îndată au început ştirile pe site-ul ambasadei, s-a creat asociaţia Basarabia din Nafplio şi citind ştirile de pe site am citit că exista o zi dedicată convorbirilor directe ale cetăţenilor cu ambasadorul Rep. Moldova. Pentru mine a fost o surpriză fiindcă nu m-am aşteptat ca un ambasador să poarte discuţii telefonice în direct cu cetăţenii care se află în Grecia pentru că ambasadorii sunt puţin mai departe de cetăţeni. Mereu se face prin intermediul secretarului ori consulului.

Ca să spun mai direct aceste convorbiri, dar mai ales colaborări erau… filtrate… bariere de care mulţi s-au lovit.
Da, nu era posibil. Cu părere de rău, dar aşa este. Şi îmi aduc aminte că era o zi de 14 februarie când am avut această discuţie cu d-nul ambasador. La început stăteam pe gânduri dacă să sun ori nu. Aveam puţine emoţii. Am sunat. Domnia sa a fost simplu, discuţia a fost călduroasă, l-am simţit aproape de noi încă din primele cuvinte care mi le-a rostit şi asta m-a bucurat foarte mult. I-am spus că dacă şi domnia sa doreşte aş putea organiza o întâlnire cu cetăţenii moldoveni în Creta. Mă gândeam să organizez această asociaţie dar mi se părea tare greu deoarece în Creta chiar dacă există mulţi basarabeni şi români aceştia sunt în oraşe diferite şi distanţele sunt mari. Este posibil să fie undeva la 400-500 de moldoveni în insulă dar toţi sunt răspândiţi şi nu este uşor să îi aduni datorită costurilor de deplasare pe care fiecare dintre ei trebuie să le suporte la fiecare întâlnire ca să formăm o asociaţie care să existe şi să se fie utilă membrilor şi nu numai pentru a avea o asociaţie şi un certificat. Cu susţinerea ambasadorului am avut mai mult curaj să facem acest pas şi o să vedem ce facem. Când excelenţa sa a fost de acord să vină în Creta atunci m-am ocupat de organizare şi am făcut demersurile necesare pentru a organiza vizita domnului ambasador în Creta precum şi întâlnirile oficiale ale domniei sale cu autorităţile elene în Creta.

Practic aţi fost îmbrăţişaţi în iniţiativa dvs atât de autorităţile moldovene, dar şi de autorităţile elene, şi prima vizită a reprezentanţilor misiunii diplomatice moldovene în Grecia s-a soldat cu „botezarea” asociaţiei din Creta cu numele de ... Moldova.
Da, chiar în ziua aceea. Eu nu ştiam câte persoane vor veni dar am încercat să informăm cât mai multe persoane era posibil ca să vină la această întâlnire. Moldovenii au fost foarte încântaţi şi de faptul că s-au oferit servicii consulare pentru că cei din Insula Creta au o problemă mare în a se deplasa la Atena pentru servicii consulare. Este costisitor şi durează foarte mult timp. Nu este uşor. A fost foarte important că a venit şi consulul Tatiana Borta căreia aş dori să îi mulţumesc acum pentru că în acea zi dumneaei cred că s-a obosit cel mai mult pentru că a oferit servicii consulare de dimineaţă până la orele 17.00 pentru toţi concetăţenii noştri prezenţi la eveniment.

Cunoaştem faptul că în Iraklio aveţi binecuvântarea să aveţi şi un preot român care slujeşte la o biserică aproape de centrul oraşul. Prin acest fel preotul Ionuţ Balaban contribuie la ajutorarea unor cazuri sociale grave ale românilor din Creta.  Este acesta un plus şi pentru asociaţia dvs?

Să fiu sincer nu ştiam că în Creta aveam preot român. Noroc cu dvs că după discuţia noastră am aflat şi am putut lua legătura cu dânsul şi la venirea domnului ambasador am mers cu toţii la biserică unde am avut o discuţie şi am aprins lumânări. Cu siguranţă că acum şi noi mergem la slujba în limba română pentru că oricum am face când auzi slujba în limba natală te simţi mai bine. Şi de ce nu să fim chiar mai aproape pentru a ne ajuta reciproc pentru că atunci când activezi mai mulţi împreună este mai uşor pentru că aşa cum ştim Ţunde-s doi puterea creşte".

În aceste condiţii, consideraţi că existenţa unei asociaţii româneşti în Iraklio ar putea aduce beneficii comunităţii române şi basarabene din Creta în ansamblul ei?
Noi facem primii paşi de activitate. Nu este uşor pentru că moldovenii au trăit mulţi ani fără a avea un sprijin din altă parte şi fiecare s-a bazat pe puterile sale şi este greu să vină într-o uniune. Noi acum ne străduim să ne unim mai mult între noi. Sigur vom avea discuţii şi cu alţi membri ai asociaţiei noastre şi cu siguranţă că am putea colabora pentru că vorbim aceeaşi limbă şi de ce să nu ne ajutăm reciproc şi să fim aproape unul de celălalt. Basarabenii au fost obişnuiţi să trăiască separat unul de altul, o caracteristică şi a românilor, practic un individualism motivat de vremurile comuniste prin care am trăit cu toţii şi datorită unui moment istoric nefericit care ne-a separat şi care a făcut să trecem prin această situaţie.

De cât timp credeţi că este nevoie ca aceşti oameni să îşi schimbe această atitudine şi oamenii să manifeste o dorinţă de unire şi trai în armonie a românilor, indiferent de unde vin ei?
Răspunsul nu ştiu dacă îl pot da în timp concret. E nevoie de dorinţa tuturor de a se apropia între ei, de a învăţa să trăiască în asociere. Noi încercăm de a face primii paşi de a fi aproape şi nu este uşor, de aceea îmi este foarte greu să spun de cât timp avem nevoie pentru apropierea noastră între noi.
Noi o să facem tot posibilul ca să fim mai aproape de oameni dar este nevoie ca şi basarabenii şi românii de aici dorim să fie mai deschişi, mai aproape de noi şi de fi împreună şi a ne ajuta.

Acesta este practic şi scopul asociaţiilor în ansamblul lor, de vreme ce nu există buget, nimeni nu-i plătit pentru asta, iar cei care sunt angrenaţi în aceste activităţi, de cele mai multe ori, nu fac altceva decât a cheltui bani proprii pentru a desfăşura activităţi ale asociaţiei.
Da. Ideea noastră era de a forma o asociaţie în acre să ne simţim aşa cum aţi spus mai devreme şi dvs … „mai acasă”. Nu are nimeni nici un câştig financiar, din contră. Noi ne străduim, chiar dacă nu avem fonduri, încercăm aşa cum putem să organizăm câte o acţiune mai mare sau mai mică. Facem paşi mici şi înceţi. Am făcut prima acţiune cu sprijinul primăriei locale care ne-a oferit o sală gratuit şi consider că am făcut primul pas şi pe viitor datorită colaborării bune începute or să ne sprijine în ceea ce vom întreprinde pentru că altfel nu putem să facem nimic.


Vreau să trec de la asociaţie la dvs. şi am să fac o întrebare directă cu referire la statutul unui lider. Constituie un plus pentru o asociaţie faptul că un membru din Consiliul de Conducere, ca să nu spun preşedintele, este absolvent de universitate elenă, ester medic la Spitalul Universitar din Creta, practic o persoană cu un statut social foarte bun şi recunoscută de localnici decât dacă în locul acestuia ar fi fost o persoană necunoscută?
Posibil că da. Dar cred că m-a ajutat mult faptul că sunt de mulţi ani aici şi mai ales în Iraklio care nu este un oraş foarte mare unde ne cunoaştem între noi, în facultate, în sindicatul studenţesc.
Cred că mă ajută faptul că îi cunosc foarte bine pe greci. ştiu cum să mă apropii de ei, să le vorbesc şi sigur că mă ajută şi acest statut. Ajută ca autoritatea elenă să ştie că liderul este un om de încredere, că pot oferi sala acestora, dar cred că şi un om simplu dacă făcea aceste demersuri nu ar fi avut probleme.


Eu vreau să subliniez că omul sfinţeşte locul aşa cum preotul Balaban o face la biserica din Creta, aşa cum ambasadorul Mihai Bălan o face de când a venit şi a reuşit să transforme ca peste noapte o ambasadă care era cu uşile închise într-o ambasadă aproape de cetăţean, aşa vreau să cred că şi dvs o să faceţi ceea ce trebuie şi o să sfinţiţi locul a cărui temelie deja a fost pusă prin botezul Asociaţiei Moldova care sper să se transforme într-o Casă a Moldovenilor din Creta în care oamenii să se ajute reciproc şi un loc în careaceştia să îşi spună păsul şi să găsească răspuns la probleme zilnice.
Sigur. Noi vom face tot ce e posibil de a fi aproape de cetăţenii noştri care sunt în Creta şi de a ne lansa mai mult în practică de a desfăşura activităţi care să îi ajute pe concetăţenii noştri. Aşa cum am organizat şi campania de donaţie de sânge din această vară, am făcut primul pas în acest sens.

Vreau să vă mulţumesc şi să vă urez mult succes.
Vă mulţumesc că ne-am întâlnit şi sper într-o colaborare strânsă atât cu dvs cât şi cu celelalte asociaţii basarabene şi româneşti din Grecia.

Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr