Cadoul RoMedia.gr de sărbători! Pe tânăra Elena Vasiliu am întâlnit-o accidental, odată cu venirea preşedintelui interimar al Rep. Moldova, Mihai Ghimpu, la Atena. În mulţimea de oameni din modesta sală unde a avut loc întâlnirea nu aveai cum să nu observi cum doi tineri încercau,  la fiecare mişcare ori reacţie diferită a preşedintelui, să (sur)prindă cele mai bune planuri cu Mihai Ghimpu.
Primul gând a fost că preşedintele interimar şi-a adus reporterii personali la Atena, fapt totalmente nepotrivit profilului de politician popular promovat de Ghimpu. Şi intuiţia a fost pe măsură, pentru că, făcând cunoştinţă cu cei doi tineri, am aflat că sunt doi fraţi din Atena, Elena Vasiliu - fotograf şi Costel Bulimar - videograf (cameraman). 
Elena Vasiliu m-a impresionat de la prima discuţie atunci când am şi realizat că tânăra fotograf din Atena poartă povara istoriei emigraţiei similară celor mai mulţi dintre cei plecaţi de acasă. Asemenea multor tineri români, Elena reuşise la numai 20 de ani să deguste un pic din izul succesului încă de la cunoştinţa primară cu pasiunea de-o viaţă arta, în cazul acesteia arta fotografică.
Arta a impresionat-o de copilă, însă familia, influenţată de greutăţile vieţii, schiţa pentru şcolăriţa Elena viitor într-un domeniu ceva mai pragmatic, arta fiind lăsată la rang de „hobby”. Aşa s-a făcut că a studiat informatica la un liceu teoretic din Iaşi (oraşul de obârşie) după care apropiaţii au „îndemnat-o” la Facultatea de Agronomie a cunoscutului centru universitar ieşean. „Nu am învăţat nimic nou în toţi aceşti ani de şcoală. Cum am intrat în şcoală aşa am ieşit. Când nu îţi place un domeniu aşa ceva e inevitabil!”, ne destăinui Elena, cu regret la ce a făcut şi ce nu în viaţă.
Cu diploma de bacalaureat în mână lucrurile s-au complicat şi mai mult. A alege o meserie care nu satisface nu e o idee pe care un tânăr ambiţios să o accepte tacit. Conjunctura norocoasă a făcut ca, tocmai în acele momente de dilemă, să apară o propunere de colaborare cu un studio foto din Iaşi. Impresionaţi de desenele creionate la întâmplare de Elena proprietarii studioului foto au cooptat-o imediat pe Elena în echipa lor, variantă care a satisfăcut ambele părţi.
Colaborarea începută a fost acceptată tacit de familie care o vedea ca pe o boare în cariera pe care studenta la agronomie avea să o urmeze. Nu a fost aşa însă, pentru că Elena nu a ratat şansa de a se afirma în arta fotografică. Şi-a înduplecat familia care şi-a schimbat atitudinea faţă de arta fotografică şi a susţinut-o pentru a-şi înfiinţa propriul studio în asociere cu un prieten.
Era primul studio foto digital din Iaşi. Acest pas a fost pentru mine o independenţă relativă fapt ce ar fi trebuit să îmi asigure un oarecare succes. Însă imaturitatea specifică vârstei pentru un aşa pas într-un sistem atât de ostil şi asocierea cu persoane de care te diferi esenţial este o reţetă ce cu greu poate avea succes”, ne spune Elena despre cel mai frumos, dar şi întretăiat moment al vieţii. Aşa s-a şi întâmplat.
La puţin timp de la asociere, lucrurile nu erau pozitive. Împrumutul la bancă o presa şi trebuie să ia o decizie. La răscrucea vieţii Elena a ales să părăsească ţara la numai 22 de ani, alternativă pe care deseori o critica aprig.
A ales să plece temporar pentru a achita împrumutul şi a strânge o sumă necesară pentru a relua studioul, de această dată singură. Perioada temporară a ajuns iacă la 6 ani de zile şi pare să nu se mai termine. „Nu ştiu dacă perioada provizorie, care acum a ajuns la 6 ani, va ajunge la 10 ori la 12 ani, dar noi dorim şi o să ne întoarcem acasă”, spune cu siguranţă Elena.
În Grecia a găsit îmbrăţişare economică, dar şi sufletească. A avut norocul să întâlnească oameni (greci) care i-au stat alături, ulterior cunoscându-l şi pe Ionuţ, actualul soţ. Aceştia i-au stat alături şi au determinat-o să-şi „vâneze”, cum spun grecii, visul vieţii. Anul trecut a pornit către România. Nu pentru a se întoarce acasă ci pentru a se înscrie la o şcoală de fotografie. A ajuns la Sibiu, acolo unde a absolvit în 2009, un curs de specialitate al Şcolii de Fotografie „Image Art” sub îndrumarea unor nume de remarcă în domeniul fotografiei ca Daniel Bălţat ori Fred Nuss.
În Atena, munceşte zilnic, asemenea majorităţii. În paralel încercă să reclădească drumul succesului început acasă. Un ideal pe cât de ambiţios pe atât de greu, dar, de această dată, nu datorită dificultăţilor financiare, care sunt deja… un trecut. A-şi clădi un viitor în arta fotografică în Grecia este de două ori mai greu decât în România. Şi asta pentru că, după cum recunoaşte „cu grecii este dificil de colaborat pentru că nu cred încă în profesionistul român. Ei s-au obişnuit cu menajera, zugravul, tâmplarul, electricianul ori constructorul român şi mai puţin cu ceilalţi”. Nici în relaţia cu clienţii români de aici situaţia nu este mai roză pentru că aceştia „întâi întreabă preţul apoi privesc calitatea”. 
„Când prezint o muncă vreau să fiu mândră de ce am realizat. Cei mai mulţi români cu care am stat de vorbă îmi replicau faptul că fotografiile le poate face şi vărul...", accentuează Elena. 
Colaborările în Grecia îi ocupă destul de mult timp, dincolo de programul zilnic de muncă. A răzbi într-o lume străină şi într-un domeniu aflat în continuă schimbare nu e un ţel uşor de atins. Fotografia digitală reprezintă marea provocare. Noua tehnică l-a transformat pe fiecare într-un mic fotograf. Cu toate acestea, „fotografia digitală nu distruge domeniul, ba din contră e nevoie de mai multă calitate pentru a te detaşa ca bun fotograf”, ne spune Elena.
Fotografierea se realizează cu aceeaşi tehnică, diferit fiind doar suportul de stocare a fotografiilor. În trecut era aliajul chimic de fotosensibilizare, placa de argint ori filmul, în funcţie de epoca la care ne referim, acum este senzorul digital şi cardul de memorie. Când clientul alege formele de memorie digitală în loc de hârtia fotografică putem vorbi de un dezavantaj, care este valabil însă pentru domeniul printărilor şi nu cel al fotografierii în sine. Prelucrarea fotografiilor de pe film, respectiv plan-film, era mai greoaie şi mult mai costisitoare, însă ca tehnică era un sistem asemănător programului Photshop pe care îl folosim astăzi. Toate aceste tehnici vin să îmbunătăţească domeniul fotografiei şi nu să îl distrugă. Aşa gândesc doar nostalgicii vechii tehnici. Acum societatea a evoluat doreşte servicii bune şi rapide şi noua tehnică ne ajută mult în acest sens”, a adăugat tânăra.
Încercarea de a lucra din nou în domeniu reprezintă o provocare, dar şi o mulţumire sufletească. Fotografiază oriunde este invitată.
Perfecţionistă din fire stă ore în şir până decide care e cea mai bună fotografie demnă să fie coperta unui album personal, şi până acum nimeni nu s-a plâns de alegerea făcută de interlocutoarea noastră.
Elena Vasiliu visează la întoarcerea acasă. O plănuieşte, dar şi amână zilnic. În România lucrurile nu sunt pozitive şi se pare că mai întârzie. La întrebarea firească, de ce începe ceva dacă vrea să plece, Elena a răspuns clar, că vrea să fructifice din plin perioada în care va mai rămâne în Grecia. Poate fi 1 an pot fi 10, să nu se ducă pe apa sâmbetei, cum zice românul încrezător. De aceea a decis să exploateze cunoştinţele provenite din experienţa şi studii şi să ofere ceva nou în acest domeniu. Şi noi îi dorim mult succes şi un an nou presărat cu împliniri! 

Întâlnirea şi discuţia avută cu Elena m-a călătorit în timp. Mi-a reamintit de speranţele năruite ale multor tineri români care au părăsit ţara dezamăgiţi de soartă, dar mai ales de sistem, imediat după anul 2000. Posibilitatea de a rămâne la statutul de român - sinonim cu străin - în Grecia o sperie pe Elena. Imigraţia şi anii departe de cei dragi şi ţară nu o încântă pe tânăra fotograf pe care Grecia, cu toate frumuseţile şi oportunităţile ei, nu a convins-o încă.
Venirea în Grecia i-a adus doar o mică satisfacţie materială, pentru că atunci când munceşti cinstit nu poţi agonisi într-o lună mai decât alţii în mulţi ani. Dincolo de obstacole, supărări şi lupta cu viaţa zilnică Elena se poate declara o norocoasă. Aici şi-a cunoscut alesul inimii cu care a şi întemeiat o familie. O altă tânără familie formată în străinătatea rece, fără suport din partea nimănui şi care vrea acasă. Cel puţin şi Ionuţ alesul inimii acesteia visează la pământurile strămoşeşti, pentru că aşa cum trist, dar adevărat, recunoaşte Elena „este nedrept să fim aici. Suntem datori să muncim şi să contribuim la dezvoltarea ţării noastre”. Şi aşa este! Cu diferenţa că acest lucru, pentru moment, îl conştientizăm noi cei plecaţi şi mai puţin cei de acasă.


Amănunte despre fotografia Elenei Vasiliu puteţi găsi în Catalogul Serviciilor Româneşti
romedia.gr/index.php precum şi la link-ul www.youtube.com/watch

 unde puteţi vedea un filmuleţ de prezentare a fotografiei Elenei.

Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  
Fotografii din arhiva Elenei Vasiliu.  A doua fotografie este una dintre fotografiile preferate ale tinerei.