Interviu, în exclusivitate pentru RoMedia.gr, cu invitatul de onoare al Românilor din Argolida la serbarea organizată în cinstea Zilei Naţionale a României, artistul Gelu VOICU.
Ne aflăm în Argolida, Grecia, 2010, într-o seară călduroasă de sfârşit de noiembrie, stând de vorbă după grandiosul spectacol acordat de tânărul, dar marele artist Gelu VOICU pentru românii şi basarabenii din zonă. Am asistat la un spectacol care ne-a surprins şi ne-a atins, ne-a impresionat şi ne-a adus în Argolida o părticică de Românie. Cum ne-aţi văzut şi cum aţi simţit publicul în această seară? 

Da… grandios. De fapt grandios a fost modul în care românii de aici au primit arta noastră populară, grandios a fost modul în care ei au pus sufletul la tot ce s-a întâmplat aici, grandios a fost modul în care s-a organizat spectacolul, au făcut totul ca la carte şi, din păcate, în ţară nu ştiu dacă de 1 Decembrie cineva va reuşi să facă cu de-amănuntul şi până la ultimul detaliu cum s-a organizat aici în Argos (judeţul Argolida), în Grecia. Cu atât mai mult cu cât pentru românii de aici îi felicit şi le doresc să fie mai înţelepţi, mai primitori la ideea de Românie, la ideea de român în lume, de a fi frate în lume. Pur şi simplu când am făcut primii paşi în sală şi am văzut atâţia români care s-au ridicat şi modul cum m-au primit pur şi simplu m-am pierdut pentru o clipă, cum se spune la români, mi s-au muiat încheieturile. Bravo vouă, tuturor

 

Vreau să vorbesc despre artistul Gelu VOICU, pe care românii din sală îl cunoşteau şi îi cunosc muzica, însă o bună parte dintre cei din sală, motivat, nu ştiau cine este, şi mă refer la grecii prezenţi care nu sunt vorbitori de limbă română. Aceşti oameni, chiar fără a înţelege ce spune artistul au simţit ritmul şi ni s-au alăturat la petrecere, lăudând şi aplaudând muzica românului Gelu Voicu.
Important este ca Dumnezeu să ne înlesnească întâlnirea pentru că dacă ne vom întâlni sigur ne vom plăcea. Mie îmi plac oamenii, iubesc oamenii, mai ales dacă sunt şi români de-ai mei. Despre mine am multe de spus dar toate astea vreau să le spun pe parcursul carierei artistice, dacă le spun de-odată mi-e teamă că vor fi multe şi că voi pica în extrema cealaltă care înseamnă laudă, iar eu prin excelenţă sunt un modest. Nu îmi place să mă laud.
Astăzi eu nu am realizat că în sală au fost oameni care nu au ştiut limba română, nu au ştiut muzica noastră şi nu au înţeles ce cânt. Toţi au fost la fel, cu ochii scăldaţi în lacrimi şi mi-au transmis această emoţie şi mie şi băieţilor din Taraful „Lăutarii din Teleorman”. În timpul spectacolului eu mă uitam spre ei, ei la mine ne-am fi spus multe şi nu ştiam ce. Acele emoţii care nu pot fi descrise în cuvinte şi pe care nu le poţi exprima uşor înseamnă că totul a fost la superlativ.


Asta vreau să subliniez că participarea elenă în această seară, deloc puţină, oficialităţi, prietenii şi vecinii noştri, oameni de lângă noi, care sunt greci şi nu vorbesc limba română a vorbit la superlativ de Gelu Voicu pentru tot ce vedeau şi auzeau.
Da, am mers la câteva grupuri şi grecii m-au felicitat. Probabil şi pentru faptul că eu cânt la instrumente, iar muzica instrumentală şi dansul au un singur limbaj, universal. Le-a plăcut. Au vibrat, au aplaudat la muzica noastră populară alături de români şi e mare lucru. Dacă există ceva pentru care trebuie să fie mândru un individ acela este caracterul cu care te naşti. Pe acesta nu îl iei nici cu bani, nici cu şcoli. Dacă Dumnezeu şi mama ţi-a dat să fii om în lume, poţi să fii simplu, dar să ai şcoala vieţii. Iar aici grecii românii au fost împreună, au aplaudat, toţi au fost la fel. Dacă mă pui să aleg 2 ori 3 persoane care ar fi simţit emoţia şi vibraţia mai profund nu pot să aleg, nu ştiu cine.

Vorbind despre instrumentele muzicale, astăzi ai avut o reprezentaţie excepţională la instrumente „uitate de lume” care a lăsat asistenţa fără cuvinte. Dincolo de faptul că acest lucru impresionează publicul, a cânta la instrumente este o condiţie necesară pentru un artist pentru a reuşi?
Nu este o condiţie necesară pentru a reuşi, dar este un plus. Eu nu am învăţat la fluier pentru că mi-am impus, nu cânt muzică populară pentru că mi-am impus. Pur şi simplu s-a întâmplat. Am spus de multe ori că mie nu muzica îmi aparţine, eu aparţin muzicii. Aşa m-am născut. Şi nu voi putea altfel. Instrumentele sunt un atu pentru mine, pentru că, în primul rând sunt instrumente vechi, instrumente româneşti tradiţionale, care prind la public indiferent ce naţionalităţi avem la un astfel de spectacol. Tot omul înţelege această muzică, iar între muzica noastră şi muzica grecească sunt multe asemănări. Eu ascult muzică grecească chiar dacă nu cunosc limba şi îmi sună cunoscut. Trezeşte ceva şi trezeşte pentru că toţi suntem balcanici.

Ce sentiment special v-a încercat la întâlnirea cu sutele de români din Argolida de ne-aţi dăruit mai mult decât cântec?
Ce am simţit de am transmis mai mult? Nu ştiu. Asta pur şi simplu vine de la sine. A fost o conlucrare perfectă între ce s-a organizat aici, între emoţia pe care voi românii de aici ne-aţi transmis-o nouă celor veniţi acum din România şi ceea ce am cântat noi. A fost un trio perfect, de succes. Vroiam să mai spun, ca să nu uit, că nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin am aşa multe de spus de aici, dar acum vreau să îţi mărturisesc că am avut trei mari emoţii cu conotaţii incomensurabile în viaţă. Prima dată când am obţinut premiul I la Festivalul Maria Tănase care pentru un artist în formare reprezintă suprema treaptă pe care trebuie să o parcurgă pentru a intra în rândul artiştilor şi nu trebuie să mai confirme. A doua oară am mai avut o emoţie specială când mi-am ţinut pentru prima dată copilul în braţe. A treia mare emoţie a fost reprezentaţia de aici.
Am mai cântat în multe locuri pentru români dar nu ştiu, aici a fost o emoţie specială. Poate şi pentru faptul că spectacolul s-a întâmplat în cinstea Zilei de 1 Decembrie 1918. Nu ştiu a fost o altă emoţie. V-am prezentat trei emoţii diferite din viaţă ca să înţelegeţi mai bine ce am simţit când am cântat pentru fraţii de peste hotare.

Pentru că am tot vorbit, de emoţii, sentimente, atmosferă şi primire vreau să încheiem cu un mesaj al lui Gelu Voicu pentru fraţii români de peste hotare.
Eu îi asigur pe români şi le voi demonstra pe parcursul carierei că îi iubesc şi să fie siguri că mă strădui să îi reprezint cu cinste oriunde mă duc, iar lor le doresc, aş acum am spus şi mai devreme, în spectacol, ceea ce îmi doresc mie şi familiei mele le doresc şi lor din toată inima. În aceste vremuri, le doresc să facă lucruri frumoase acolo unde se duc. Nu contează ce muncesc, important este să fie cinstiţi, acesta e un sfat învăţat de la bunelul meu. Să meargă în viaţă cu fruntea sus şi mândri că sunt români indiferent de ce problemă au ori avem. Eu îţi mulţumesc şi sper să ne revedem, de ce nu şi la Atena. Doamne ajută şi eu îmi doresc din toată inima.
A consemnat Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr
Mai multe fotografii cu Gelu VOICU de la grandiosul spectacol din Argolida, Grecia 28 noiembrie 2010 găsiţi la adresa  romedia.gr/index.php
în fotografie dedicaţia lui Gelu Voiu pentru citotorii Romedia.gr: "Pentru RoMedia.gr cu dragoste de ROMÂN!"