Interviu în exclusivitate pentru RoMedia.gr cu scriitorul Iulian Filip, la Atena.
Cum v-aţi simţit la Atena, după încheierea primului cenaclu cu public numeros, al Cenaclului Legământ de la Atena, şi după întâlnirea avută şi astăzi cu moldovenii din Grecia? La momentul când am primit această invitaţie de aici din Atena, la şedinţa Cenaclului Legământ al Asociaţiei Moldo Elene Orfeu, ceva atât de cotidian, de obişnuit, dar special   am zis hai să realizăm. A venit această invitaţie şi acest program extraordinar, fără evenimente aparte, am zis ne ducem în Grecia, la Atena. Eu care am fost totdeauna obsedat de Socrate de Academia lui Platon, am şi fondat o academie duminicală pentru copii şi părinţi, visam să ajung la Atena pe locurile acestea. Când am văzut feţele acestui auditoriu, şi mai ales când am început a vorbi şi am văzut această rezonanţă şi această comunicare, pentru că o simţi imediat, că pe urmă ne controlam ceasornicele cumva. Vasile cât a durat? 3 ore şi jumătate. Adică o şedinţă de felul acesta care durează 3 ore jumătate arată ceva.
A fost ceva ca în cele mai frumoase şedinţe de Cenaclu de la Chişinău. Aici cenaclul are o formulă mixtă, format din oameni veniţi de acasă la Atena, oameni care au alt fel nevoie de a comunica unii cu alţii, şi mai ales într-un câmp tensionat de poezie.

Consideraţi că poezia, cultura îi face pe moldoveni să se simtă aici departe, mai aproape de casă?
O remarcă a lui Vasile Romanciuc am impresia că am mai fost, am mai trecut pe aici. E vorba de o structură a noastră şi această trăire spirituală comună şi pentru această geografie şi pentru noi toţi românii, noi care avem o poezie populară, care ne e la îndemână nu numai la pretexte şi provocări calendarice, chiar în cel mai brut cotidian omul cel mai simplu apelează la o vorbă poetică, fie că e proverb, maximă ori zicătoare ori un cântec, e poezia noastră, leagănul nostru firesc, adică nu prin carte a venit impus, acesta a fost calendarul poetic al nostru de la o sărbătoare la alta şi am avut repere în poezie. E o continuare. Atunci când cel mai simplu om uită că a venit în Grecia mânat de probleme, de supravieţuire, şi îl vezi că e prins de poezie îţi zici ce miracol a fost ăsta.

Această continuare a reperelor spirituale şi culturale româneşti credeţi că sunt puse în pericol de generaţia nouă de copii care percep limba elenă ca fiind limba maternă şi au tot mai puţine tangenţe cu limba noastră mamă – limba română?

Cred că am intrat în alte dimensiuni. Ar trebui să vedem cine şi cât poate face şi nu cine şi ce obligaţii are. Cine şi cât poate face ca lucrurile să intre într-o normalitate europeană, adică dacă depăşim aceste frontiere eroice peste care trec o mulţime de conaţionali de-ai noştri şi nu sunt încă legalizaţi, într-un statut de demnitate, presupunem că am depăşit aceste frontiere, pentru ca aceşti copii să nu fie rupţi de aceste rădăcini, să fie în „apele” lor, trebuie să facem ceva mai mult decât acest cenaclu care ne-a bucurat extraordinar pentru că nu vine din partea stomacului sau din partea garderobei.

În acest context, Asociaţia Tinerilor Moldoveni lansată astăzi, o asociaţie de tineri frumoşi, şcoliţi şi care vor să se înhame în acest proiect măreţ de a ridica la rang de cinste în Grecia limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile româneşti...
Anume în acest fel am înţeles şi eu. Şi anume în toată lumea română sunt câteva categorii de oameni, dar ei mă bucură cel mai mult pentru că au venit pe poarta demnă europeană. Au venit la studii, au venit după carte, au venit să devină cărturari. Adică alături de sărmana profesoară de limbă şi literatură română din Basarabia, care o face pe menajera într-o familie de greci şi care visează să se întoarcă la catedră după ce depăşeşte nişte probleme economice, copiii ăştia sunt nişte avantajaţi. Ei sunt deja din viitorul acesta despre care noi vorbim. Sunt europeni, sunt în statutul lor de demnitate şi ştiu la ce se implică. Adică falanga tânără a Asociaţiei Moldo Elene Orfeu. Eu despre asta vorbeam.
Există cenaclul, există aripa tânără, există asociaţia şi colaborările deja lansate şi atunci să vedem şi care va fi poziţia statului. Adică iacă ce se întâmpla în anii grei ai Basarabiei. Guvernele cele mai înjurate de noi acum susţineau cu manuale şcolile moldoveneşti din afară. De ce să nu o facem şi noi astăzi când spiritul european se percepe mai uşor decât în anii aceia?

Gândindu-mă un pic la schimbările la care mulţi moldoveni speră, dar şi tulburările din interiorul ţării mamă, vreau să îmi spuneţi dacă venirea dumneavoastră aici la Atena are vreo legătură cu alegerile din 28 noiembrie, şi pentru că nu-i frumos să întreb cu cine veţi vota, întreb ce speraţi dumneavoastră de la aceste alegeri?
Deci noi am venit cu apelul ca lumea de aici să voteze. Am înţeles că sunt mulţi din Alianţa Pentru Integrare Europeană. Că înţeleg că unitatea acestei alianţe ne oferă nişte şanse ca să mergem mai departe cu bine. Programul nostru a fost susţinut de Partidul Liberal. În acest partid sunt prietenii noştri cărturari. Editorul Oleg Hodrug şi poetul Ion Hadârcă, adică există mai mulţi colegi acolo. În alte partide sunt colegii noştri cu care am realizat Cenaclul Constelaţia de la Chişinău. Făceam un lucru extraordinar în nişte ani totalitari. Adică se făceau lucruri bune de către nişte oameni care acum sunt în alianţă şi care au posibilităţi dar au şi crucea grea pe care trebuie să o ducă umăr la umăr pe această ultimă sută de metri a comuniştilor, sper.

Cu ce plecaţi de la Atena, simbolic vorbind?
Am avut o propunere să revin la Atena, de la epigramistul de aseară şi trebuie să vedem cum putem demara o colaborare. Eu cred că cei care pot trebuie să se implice pe mai departe. Plec cu senzaţia că ne-am atins... adică ceea ce visam s-a realizat.
Visam permanent să ajung la Atena, nu visam să ajung în Japonia şi am ajuns, dar nu visam atât de curând să ajung la Atena. Erau ani în care am vrut foarte mult să vin aici să merg la agora lui Socrate, mâine voi merge cu  Louminitsa Kotsopoulou la închisoarea lui Socrate unde a băut paharul de cucută, oferit de Judecătoria din Atena pentru că era simplu… Socrate.

Vă mulţumim că ne-aţi vizitat, că ne-aţi vorbit şi că sunteţi ceea ce sunteţi.
Mulţumesc foarte frumos. Şi să ne revedem să trecem cu bineţe peste toate şi să ne întrebăm ce mai avem de făcut.
A consemnat Ana Ţuţuianu  
Foto RoMedia.gr