Alegerile locale din Grecia, dincolo de interesul politic cu privire la gospodarul local, au oferit celor mai mulţi oportunitatea de a se întoarce la glia strămoşească. Cei mai mulţi dintre greci şi-au păstrat dreptul de a vota în localitatea de provenienţă şi nu au mutat drepturile electorale în localitatea de reşedinţă.Obiceiul îşi are rădăcina în dorinţa grecului de a-şi vizita localitatea de origine mai ales atunci când se impune, dar şi în cadrul legal elen care acordă bugetarilor zile libere pentru deplasarea acestora în localităţile mai îndepărtate în scopul votării. Şi cu siguranţă cei mai mulţi nu le ratează. Cert este că dincolo de bucuria candidaţilor care îi îmbrăţişează pe compatrioţi, în aceste zile, din dorinţa creşterii numărului de alegători, satele prind viaţă, şoselele naţionale sunt aglomerate, familiile, părinţii şi bunicii se pregătesc de sărbătoare. O sărbătoare locală, la care vechii prieteni se regăsesc şi mai schimbă o vorbă fie ea şi electorală, cei plecaţi de acasă se familiarizează cu problemele urbei unde i se dă şansa să îşi spună cuvântul, familiile se regăsesc ori se întregesc fie şi pentru o zi, aşa cum se întâmplă prin luna august atunci când o parte dintre greci preferă odihna la moşia strămoşească. La fel s-a întâmplat şi duminica trecută când grecii au fost chemaţi la urne pentru a-şi alege şi gospodarul local. 
Vizitând, în acest week-end, un sat situat la vreo 100 de kilometri de Capitala elenă am trăit, fie şi pentru câteva ore, sentimentul ineditului, bucuria locală şi dilema despre ce trebuie să aleagă votanţii. Cu siguranţă deplasarea în afara Atenei pentru alegerile locale este o „expediţie” de neuitat. Satul în cauză - Askri, locul de baştină a lui Isiodou, aflat în apropierea Thivei - un fel de Târgovişte românească (există localitatea Târgovişte şi în Bulgaria) se seamănă puţin cu destinaţiile dâmboviţene. Dincolo de acest lucru însă nimic nu-i familiar. Oamenii sunt veseli şi transmit asta. Trăiesc bine şi acest lucru se vede de la intrarea în sat. Se cunosc unul pe altul şi acest lucru îl înţelegi cu uşurinţă atunci când te privesc întrebător. Un sat cu aproximativ 1.000 de votanţi care se cunosc unul pe altul şi care, în multe cazuri, trebuie să se voteze unul pe altul. 
Alegerile la sat sunt inedite şi pot uni ori dezbina neamuri întregi. A vota ori candida la sat nu este uşor. Candidatul trebuie să se asigure, din start, dacă vărul, cumnatul, unchiul ori nepotul şi-a depus candidatura cu o altă formaţiune politică pentru că atunci voturile se împart, lucru pe care nimeni nu îl doreşte. Aşadar, înainte de a depune candidatura capiii familiilor se sfătuiesc cu privire la candidatura vărului, nepotului, a rudei pe care o sprijină ori nu. Când candidatul ştie că familia îl sprijină şi nu se nasc dispute în neam ori chiar în sat îşi depune candidatura. Este ceva de genul X este sprijinit de neamul lui Y aşa cum în marile oraşe A este sprijinit de partidul B. Diferenţa este că la sat credibilitate are omul născut şi crescut acolo şi mai puţin steagul partidului care-l îmbracă. 
Listele conţin foarte puţine nume în comparaţie cu marile urbe. Teama şi faima de nu fi ales nu-i o cinste la sat, ci din contră acest lucru îl urmăreşte pe cel neales zi cu zi pentru următorii 4 ani aşa cum alesul se va mândri în toţi aceşti ani. Ajunşi pe liste, vizita de convingere din poartă în poartă până la alegeri impune ca săteanul să îl cunoască. Fiecare asculta ce zicea celălalt. Ba mai mult, contracandidaţii glumeau între ei cerându-şi unul altuia votul. 
Seara premergătoare votului a fost şi cea mai amuzantă pentru cei neaflaţi pe liste, dar şi momentul în care cei de la oraş parcă au dat satului viaţă. Ziua alegerilor reprezintă o sărbătoare şi responsabilitate sătească. Cei vârstnici se trezesc cu noaptea în cap să meargă la vot înainte de slujba de la biserică. În sătucul vizitat în acest week-end alegători, treziţi cu noaptea-n cap, aşteptau la ora 7 deschiderea secţiei de vot (în 2006 procentul de participare la alegeri în respectiva localitate atingea 80%). Şi-au spus cuvântul cetăţenesc şi mai apoi au pornit spre biserica aflată la două străduţe mai sus, în stânga şcolii. Cei drept şi cei care nu au mers la biserică au ascultat slujba bisericească ce se auzea cu ajutorul megafoanelor în tot centrul localităţii. 
În curtea şcolii primare din localitate, cu 3 săli de clasă (insuficiente în urmă cu 20 de ani, prea multe acum) localnicii s-au prins la vorbă. Discutau orice altceva în afară de alegeri. Cei mai mulţi erau pregătiţi. Fiecare avea ruda lui pe care să o voteze ori dacă nu avea pregătit în geantă - buzunar buletinul însemnat de cu seară optând pentru prietenul, vecinul ori fostul coleg de şcoală. Cei nepregătiţi ori mai puţin interesaţi de acest proces găseau soluţia înainte de intrarea în secţie la câte un cunoscut aflat la cafea în singura piaţă centrală. Cât priveşte alegerile periferice acolo cei mai mulţi săteni îi întrebau pe şcoliţii satului şi alegeau în concordanţă. Când urnele s-au închis şi voturile se numărau, stresul localnicilor candidaţi era la maxim.
Cei aleşi au de respectat, pentru următorii ani, cuvântul dat sătenilor ori familiilor, în caz contrar vor avea de înfruntat răceala neamului. 
Dintre cei nealeşi cei mai mulţi au luat insuccesul ca pe o problemă personală pentru care numai timpul poate face ceva pentru a fi uitată de micuţa societate care nu l-a votat.

Ana Ţuţuianu - RoMedia.gr{jcomments on}