Pe noi, românii, ne omoară birocraţia...
Interviu cu artistul Claudiu Victor Gheorghiu, component în „echipa” care va reprezenta România la Festivalul de Artă şi Ştiinţă, a II-a ediţie, Patras, GRECIA. 
Licenţiat în istorie şi absolvent de şcoală de artă, în prezent pictor. Cum de aţi ales acest drum? 

 

Asta am simţit, prin 1990, că trebuie să fac altceva. Bineînţeles, un element important l-a constituit tradiţia creştină din familia mea, precum şi mediul intelectual în care am crescut şi m-am format, educaţia religioasă pe care am primit-o. Pentru a picta o icoană cel mai important este să ştii sa te rogi. Pe mine istoria mă ajută extraordinar de mult, numai dacă mă gândesc la pictarea celor şapte sinoade ecumenice recunoscute atât de Biserica Orientală, cât şi de cea Occidentală, începând cu Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 şi terminând cu al VII-lea Sinod tot de la Niceea din anul 787. Deci trebuie să ştii ceea ce pictezi.

Domnule Gheorghiu este o mare bucurie pentru noi să avem un reprezentant la un aşa festival. Cum a venit invitaţia şi pe ce cale?
Suntem mai mulţi pictori români selectaţi să participe la simpozionul de pictură din cadrul Festivalului de la Patras, în perioada 2-9 mai 2010. Cred că este o datorie de onoare să-i enumer pe toţi: Cristina Lefter, Nelu Pascu, Emilia Persu, Ioan Delamare Atanasiu, Irina Florescu, Catalin Udrea, Mihai Perca, Peia Floarea, Alexandru Papuc, Minerva Cubassa, Edouard Cubassa. În afară de artişti români, la simpozionul din luna mai vor mai fi artişti din Grecia, Polonia, Germania,Turcia, etc. Personal urmăresc pagina web a Ministerului Culturii din ROMÂNIA, care are o secţiune intitulată “Oportunităţi internaţionale”. Acolo am citit despre Festival la începutul lunii februarie, ulterior am trimis organizatorilor greci materialele cerute la preselecţie: CV, portofoliu de lucrări şi am primit cam în 2 săptămâni acceptul lor şi invitaţia oficială.

Sunteţi un pictor consacrat, cu multe premii şi distincţii în domeniu. Cum de aţi acceptat participarea la Patra?
În primul rând mi-am dorit să particip după ce am citit componenta Comitetului Internaţional Ştiinţific şi Artistic "I.S.A.C.", acesta fiind alcătuit din prestigioşi profesori universitari din întreaga lume, reprezentantul ROMÂNIEI fiind maestrul GHEORGHE ANGHEL, pictor, profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, membru al Consiliului de conducere al filialei de pictură a UAP din ROMÂNIA. Apoi, Festivalul de la Patras nu cred că este cu nimic mai prejos decât alte manifestări similare.

Reprezintă Festivalul Internaţional de la Patra, aflat la a doua ediţie, un mare eveniment artistic care poate consacra un artist?
O valoare deosebită o dă acestui festival componenţa Comitetului Internaţional Ştiinţific şi Artistic "I.S.A.C.", apoi faptul că Universitatea din Patras este coorganizator. Cred că va fi o experienţă interesantă şi o oportunitate pentru a ne reprezenta ţara la un înalt nivel. ROMÂNIA poate recâştiga respectul Europei în primul rând prin cultură şi implicit prin cei care slujesc artele plastice, teatrul, muzica, literatura, arta cinematografică etc. cu pasiune şi devotament, dar şi iubindu-şi necondiţionat ţara şi cu mândria de a fi român.

Cât de mult este apreciat festivalul elen în România?
Nu aş putea să vă răspund concret la întrebare. În primul rând, Festivalul de la PATRAS are mai multe simpozioane, programate să aibă loc în decursul anului 2010. Este acest simpozion de pictură în luna mai 2010, apoi expoziţii în iunie, octombrie şi decembrie 2010, simpozion ştiinţific şi simpozion de pictură pentru profesorii de la Academii şi Universităţi de Artă în august. Ţinând cont de prezenţa domnului Anghel în Comitetul Internaţional Ştiinţific şi Artistic, de participare a unor cunoscuţi artişti români la ediţia de anul trecut, cum ar fi Ciprian Paleologu sau de prezenţa consecutivă a doamnei Emilia Perşu, cred că Festivalul începe să aibă notorietate, poate fi o dovadă a calităţii lui.

Aţi trecut prin mari emoţii. Festivalul a fost mai întâi amânat, mai apoi am avut vulcanul islandez, iar acum săptămâna sub însemnul grevelor. Cât de mult vă afectează toate aceste piedici în a veni în Grecia, respectiv la Patra?
Încercările fac parte din viaţa noastră, iar oamenii ar trebui să răspundă pozitiv la ele. Asta am încercat să fac şi eu, conştient fiind că mersul înainte depinde de gândirea eminamente pozitivă.

Simte artistul Gheorghiu emoţii înaintea unui eveniment de o asemenea anvergură?
Pictorii iconari, în general, sunt călăuziţi de dragostea şi încrederea în DUMNEZEU, dar şi de smerenie, sau aşa ar trebui să fie. Deci cred că este evident că am emoţii, pentru că aş vrea ca prezenţa mea şi a celorlalţi artişti români să contribuie la prezentarea pozitivă a ţării noastre.

În programul dumneavoastră aveţi programate întâlniri cu personalităţi ori oficialităţi române în Grecia?
Nu, dar organizatorii Festivalului, curatorul Festivalului Panagiotis Milt. Zervas şi asistenta acestuia, Anastasia Charitatou, au trimis invitaţii presei elene şi ambasadorilor ţărilor care au artişti prezenţi la Simpozionul de pictură. Eu sper ca şi ambasadorul ROMÂNIEI să poată participa la vernisaj pe 9 mai, ar fi o onoare şi pentru noi, dar cred că şi pentru Excelenta Sa. Pe noi, românii, ne omoară birocraţia.
De exemplu, în 2006 la ultima expoziţie personala din Italia, am fost sunat ulterior de către consulul ROMÂNIEI la Milano, domnul Mircea Gheordunescu, care ar fi dorit ca expoziţia mea să fie şi sub egida Consulatului. Eu trimisesem informaţia şi invitaţiile la Ambasada ROMÂNIEI la Roma şi la Consulatul din Milano încă din septembrie 2006, vernisajul fiind pe 6 octombrie. Eu am stat 4 zile la Viadana, incluzând data vernisajului, apoi am primit acest telefon, domnul Consul fiind o persoană erudită şi un demn slujitor al diplomaţiei româneşti. Dar fusese informat târziu de către diverşi funcţionari români de acolo. Şi vă garantez că această situaţie nu este singulară. Am exemplul din 2007 de la Seul, când cei 4 artişti care reprezentam ROMÂNIA am fost ignoraţi de către responsabilii Ambasadei ROMANIEI la Seul, cu excepţia vernisajului. În timp ce artiştii din alte ţări, inclusiv foste ţări comuniste, erau sunaţi permanent şi sprijiniţi în diverse moduri de către personalul misiunilor diplomatice respective, li s-au organizat ulterior diverse excursii, participări la alte manifestări în Coreea de Sud etc. Concluzia este că alte ţări au mult mai mare grijă şi mai ales consideraţie faţă de artiştii care le reprezintă ţara, deci implicit aduc beneficii  respectivei ţări. Când ROMÂNIA va reînvăţa acest lucru, vom redeveni o naţiune demnă şi respectată.

În plină criză economică naţională – Grecia organizează totuşi festivaluri internaţionale… În România aveţi parte de asemenea activităţi?
Ca să vorbesc strict de artă religioasă, în ROMÂNIA se organizează de 3 ani Târgul de obiecte Bisericeşti :TOB, cu mulţi expozanţi din străinătate – mai ales din Grecia-la un bun nivel de calitate, un “frate” mai mic, dar cu certe perspective şi personalitate, al prestigiosului ORTHODOXIA, care îşi va prezenta a XIV-a ediţie la Atena în perioada 16-19 mai 2010.
A fost prestigiosul Atelier Internaţional de Pictură Bisericească la Iaşi în 2009. Participanţii din grupul EIKONA (pictori bisericeşti care predau în universităţile europene) sunt nume de referinţă pentru pictura bisericească din spaţiul ortodox. Mai este, la nivel naţional, clasicul, de acum, Târg al iconarilor organizat de Muzeul Taranului Român în apropierea zilei INALTARII SF. CRUCI-14 septembrie, din anul 2002. Apoi, în domeniul artei laice, ar fi Bienala Internaţională de Arta Contemporană de la Bucureşti, în 2010 va fi a IV-a ediţie. Dar ştiţi care este problema principală? În ROMÂNIA nu sunt mediatizate aşa cum ar merită, mă refer în special la televiziuni, se preferă vulgul, emisiunile cu false valori etc. Chestie de rating (oare?), dar şi de incompetenţă managerială şi subdezvoltare intelectuală a producătorilor acestor “minunate” creaţii.

Făcând o comparaţie între România şi Grecia în domeniul artistic la ce nivel se află cele două ţări?
Nu as putea aprecia corect, este prima oară când vin în Grecia în calitate de artist, nu de turist. Dar ce vă pot spune cu certitudine este că piaţa de artă în ROMÂNIA începe să îşi reclădească , cu paşi mici, prestigiul interbelic. Cei 50 de ani de comunism ne-au mutilat, inclusiv în acest domeniu. Au început să apară şi la noi case de licitaţii onorabile, galerii de artă care mai participă la târguri de artă contemporană-cum ar fi Fiera di Bologna etc. Dar noi avem foarte mult de recuperat. Si nu cred că întotdeauna direcţia este cea bună.

Se ştie că în perioadele de criză cultura este prima care are de suferit deoarece nu este considerată a fi un strict necesar ca sănătatea şi siguranţa socială. Îi este greu unui artist să supravieţuiască crizei economice?
Dar eu vă întreb, credeţi că sănătatea este un strict necesar, din moment ce suntem o minoritate care plăteşte asigurări sociale de sănătate pentru veşnicii şmecheri care nici nu plătesc, nu au nici venituri !!!!, dar accidentează oameni nevinovaţi pe trecerile de pietoni cu maşini pentru care fiscul i-ar căuta a doua zi în alte ţări, pentru a declara sursa veniturilor ? Da, cultura suferă mult, pentru că este sufocată de anticulturală, kitsch şi mediocritate, mediatizate excesiv. Este grea supravieţuirea, mai ales cea spirituală, dar credinţa în MÂNTUITORUL HRISTOS, în Maica DOMNULUI şi în Sfinţii Lui ne face să trecem mai uşor de această perioadă a urâtului în toate. De exemplu, eu sunt preselectat de câţiva ani la KOINE, Vicenza, Italia, cel mai mare şi prestigios târg de artă religioasă din lume, precum şi la ediţiile din 2007 si 2009 ale Bienalei de la FLORENTA, de către comitetul intern al Bienalei, alcătuit din profesori universitari, critici şi istorici de artă, directori ale galeriilor importante italiene.
Eu nu îmi pot permite aceste participări din punct de vedere financiar şi la noi nu interesează pe nimeni susţinerea acestor participări, foarte puţin pe cei din mediul privat. Asta e condiţia tristă a creatorului de bunuri culturale într-o societate care se raportează la falşi idoli şi false valori, cum este, din păcate, societatea românească contemporană.
Salvarea vine de la putinii oameni culţi, dar şi cu posibilităţi financiare, care înţeleg importanţa acestor demersuri şi apreciază opera unor artişti exclusiv pe criterii estetice, nu pe criterii făţarnice de îmbogăţire imediată.

Am văzut că aţi primit multe premii, nominalizări şi distincţii. Cum reuşiţi să fiţi întotdeauna la înălţime?
Nu ştiu dacă e neapărat o înălţime, dar prin credinţă, dragoste pentru ceea ce faci, smerenie şi înţelepciunea de a învăţa permanent de la cei mai înzestraţi ca tine-cum sunt marii pictori şi “teologi” - teologi în sensul acribiei pe care o dovedesc - români, atât de puţin mediatizaţi în ROMÂNIA: Paul Gherasim, Sorin Dumitrescu, Grigore Popescu, Elena Murariu, poţi reuşi. Dar şi făcând abstracţie de urât, de invidia unora, de lauda deşartă.

Vă urăm să ne reprezentaţi cu cinste în Patra şi să aveţi o călătorie fără peripeţii. Mulţumim.
Si eu vă mulţumesc şi sper din toată inima ca artiştii români care vor reprezenta ROMÂNIA la Patras, în mai 2010, să treacă peste orgolii personale şi să îşi reprezinte ţara cu cinste, pentru că numai în unire constă puterea unui neam. Îl voi ruga pe SF. APOSTOL ANDREI, ocrotitorul ROMÂNIEI, ale cărui sfinte moaşte se află chiar la Patras, unde a fost răstignit, să ne ducă cu bine şi să ne întoarcă la fel acasă.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  
Foto din arhiva personală a artistului căruia îi mulţumim.