Tipărire

Interviu cu Ion Marian Croitoru, asistent profesor la Facultatea de Teologie din Târgovişte, doctor în Teologie.
Ce înseamnă biserica din Atena pentru dumneavoastră?
Biserica Sfântului Nectarie, de fapt paraclisul Sfântul Nectarie de lângă biserica Sfântul Nicolae, şi prezenţa românilor la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ce se oficiază în acest paraclis, 

înseamnă o oază de trăire a credinţei în Hristos, aşa cum se exprimă această trăire în limba română, adică în limba vorbită a poporului nostru. 
Personal, prezenţa mea aici, pe lângă căutarea şi primirea hranei sufleteşti, înseamnă şi o aducere aminte a tărâmului de acasă, iar pe de altă parte, a faptului că noi ortodocşii, oriunde ne-am afla, ne găsim într-o unitate de credinţă şi mulţumim din inimă Preafericitului Ieronim al II-lea, arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe a Greciei, dar şi vrednicului de amintire arhiepiscop Hristodulos, pentru binecuvântarea pe care au dat-o ca la Atena să se săvârşească Sfânta Liturghie în limba română, avându-se în vedere nevoile spirituale ale credincioşilor români. 

 

Mă bucur văzând că aici, în acest locaş, românii nu vin numai pentru căutarea momentului de apropiere faţă de Dumnezeu, ci şi datorită faptului că aici îşi întâlnesc prietenii, cunoscuţii... Din discuţiile avute cu o parte dintre românii prezenţi la slujba de astăzi, am aflat că ei se simt aici ca într-o familie, sunt prieteni, se ajută între ei, se sprijină şi îşi găsesc chiar şi locuri de muncă, pentru că unul spune celuilalt unde se caută personal. Mai mult, mi s-a confirmat că acesta este unul dintre meritele Părintelui Ilie Frăcea.
Da, este în primul rând meritul Părintelui Ilie Frăcea, care depune multe eforturi pentru a menţine prezenţa românească în această biserică şi îi mulţumim mult pentru tot ceea ce face pentru noi. La acest fapt lăudabil se adaugă şi râvna şi evlavia poporului nostru, a românilor ce se află aici. Ei au înţeles că în jurul Bisericii, care ne este ca o mamă, se pot regăsi, îşi pot întemeia şi consolida familia, se pot crea prietenii şi, în acelaşi timp, ajuta între ei.
Să nu uităm că de-a lungul istoriei poporului român, Biserica a fost mama poporului român în faţa primejdiilor din vremuri vitrege, începând de când poporul român s-a plămădit şi până în zilele noastre, având în vedere şi perioada comunistă. Întotdeauna Biserica s-a prezentat şi a fost percepută de poporul român ca o mamă iubitoare şi ocrotitoare, alinătoare de dureri şi aducătoare de bucurii.

Am văzut astăzi (n.r. duminica trecută) şi foarte mulţi copii…
Spre bucuria noastră, sunt mulţi copii prezenţi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Ei se împărtăşesc de mici şi sunt introduşi, în felul acesta, în această trăire autentică a credinţei în Hristos, cu tot ceea ce înseamnă ea, având ca punct culminant împărtăşirea cu Sângele şi Trupul Lui.

Am observat, din discuţiile avute cu conaţionalii noştri, că vin aici mai des decât ar fi făcut-o dacă s-ar fi aflat în România, în încercarea de a găsi un loc românesc, în încercarea de a fi aproape de casă, de fraţii lor şi de tot ce înseamnă România şi poate fi reflectat de Biserică…

Acest lucru este o realitate şi explică, pe de o parte, faptul că românii au în fiinţa lor ceea ce noi numim credinţa ortodoxă, iar atunci când se află peste graniţele ţării, oriunde s-ar afla ei, într-o ţară cum este Grecia, care este o ţară ortodoxă, dar şi în alte ţări apusene, românii înţeleg că prin manifestarea şi trăirea credinţei se regăsesc, de fapt, la ei acasă. Ce înseamnă această casă printre creştini? Leagănul copilăriei, amintirile legate de casa părintească, locuinţele lăsate în ţară şi altele… Dar mai mult decât acestea, prin prezenţa la Biserică se dobândeşte şi un alt sens al vieţii, aş putea spune adevăratul sens al vieţii. Să nu uităm că pentru creştini casa şi patria nu este doar pământul în care ne-am născut sau ţara în care ne aflăm, ci mai presus de toate este Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea, românii se regăsesc în Biserică şi doresc să retrăiască credinţa şi tot ceea ce înseamnă legăturile cu trecutul, prezentul şi viitorul.

Ce rol joacă biserica sau oficierea slujbelor în limba română pentru viaţa românilor de peste hotare, adică pentru românii din diaspora, dar şi pentru legătura lor cu românii de acasă, dat fiindcă se constată, în ultima vreme, o distanţă dureroasă între cei de acasă şi cei de peste hotare?

Întotdeauna Biserica şi-a manifestat prin activitatea ei rolul pe care îl are pentru om. Adică, să îl conducă pe om spre mântuire. Dar a-l conduce pe om pe calea mântuirii păstrând ceea ce are frumos în fiinţa lui, ori ceea ce noi avem frumos în fiinţa noastră, printre multele daruri primite în fiinţa noastră ca daturi ontologice, este şi faptul suntem ortodocşi, cu alte cuvinte avem credinţa cea dreaptă şi ne găsim în ea, dar şi acela că suntem români, fără să cădem în extrema naţionalismului, ci privind apartenenţa etnică tot ca pe un dar şi slujire. Tocmai acest fapt ni-l va aduce aminte Biserica, adică faptul că noi ne-am născut în acelaşi timp ca popor cu identitate etnică şi confesională, români şi ortodocşi, vorbitori ai unei limbi latine. Din aceste două realităţi decurg multe valori ale românilor, care le-au marcat istoria şi existenţa. Aceste valori pe care le are poporul român au fost totdeauna promovate de Biserică, care le-a pus şi le pune într-o lumină mântuitoare, adică în lumina Adevărului, şi de aceea, românul, oriunde s-ar afla, simte nevoia să se afle în biserică, cu atât mai mult într-o biserică unde se oficiază slujba în limba română, nu pentru faptul că limba română este superioară celorlalte limbi, ori pentru faptul că numai în limba română se percepe Adevărul. Nu. Ci datorită faptului că, având în vedere cele spuse, poporul român are această binecuvântare a lui Dumnezeu, câştigată prin strădania înaintaşilor, ca să înţeleagă tot ceea ce se spune şi se săvârşeşte în Biserică, prin faptul că slujba este în limba lui vorbită.
Să nu uităm că în Grecia slujba se face într-o limbă mai puţin înţeleasă, ceea ce nu înseamnă că este total neînţeleasă pentru popor, dar există, totuşi, dificultăţi în înţelegerea ei. Noi, însă, avem această frumuseţe, ceea ce spune preotul la predică, ceea ce se cântă la strană, se înţelege cu desăvârşire de către orice credincios, fie el învăţat sau om simplu. Astfel, credinciosul poate să participe nu numai cu mintea, înţelegând ceea ce se spune, dar şi cu inima, trăind ceea ce se spune. Pe de altă parte, bine şi de mare folos este ca să înţeleagă românii că ei reprezintă în străinătate nişte ambasadori ai poporului şi ai civilizaţiei noastre. Pentru a face acest lucru într-un mod desăvârşit şi autentic, va trebui fiecare român plecat în străinătate să înţeleagă că sunt trei poli sau centre în jurul cărora se cuvine să fie uniţi românii, atât spre folosul personal, cât şi pentru arătarea valorilor poporului nostru. În primul rând este Biserica, apoi comunitatea românilor care trebuie susţinută, nu în mod naţionalist şi şovin, ci în mod autentic de promovare a valorilor unui popor, şi nu în ultimul rând familia. Cred că astăzi v-aţi convins de faptul că românii trăiesc aceste trei valori.

Aşa este şi îi invit şi pe alţi români din Atena să vină la biserica Sfântul Nectarie, unde să descopere şi să trăiască cele spuse de dumneavoastră. Vă mulţumesc.
Şi eu vă mulţumesc.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  
În fotografie, în mijloc în cămaşa albă - bej - interlocutorul nostru, domnia sa Ion Marian Croitoru, asistent profesor la Facultatea de Teologie din Târgovişte

 

Accesări: 3159