“De te dregi c-un strop de ţuică de Bihor, parcă se mai domoleşte al tău dor”.
Cu astfel de gânduri am fost întâmpinaţi de tânărul orădean, responsabil al unui magazin cu produse alimentare româneşti, situat în cartierul Kato Patissia (strada Patmos), din centrul Atenei. 

Şi, după o aşa primire călduroasă, nici nu ne-a trebuit prea mult timp să ne facem de vorbă cu a noastră gazdă, gata să ne arate câte şi mai câte bunătăţi tocmai de acasă se află în prăvălia sa în care, de un an de zile, îşi dau întâlnire aproape zilnic muşterii de tot soiul, care împinşi de curiozitatea de a încerca mâncăruri altfel, care chinuiţi de nostalgia vieţii de odinioară. Iar treaba merge bine, după cum ne mărturiseşte tânărul orădean, chiar şi în aceste vremuri de criză, căci, odată intrat, cu greu te lasă inima să pleci cu mâna goală. Împresuraţi de produse felurite şi îmbietoare, frumos orânduite pe rafturi şi prin galantare, te cuprinde o poftă de mâncare care devine tot mai sâcâitoare.
Ochiului nu-i scapă slăninuţa afumată sau a sa surată, cu boia condimentată (5,2 euro/kg). Şunculiţa ţărănească nu avea cum să lipsească, iar alături par să se hodinească salamuri de sorginte românească: ardelenesc, bănăţean, de vară (4,8 euro/kg), ţărănesc, Victoria, rustic (6,5 euro/kg). Pentru cei ce vor o dimineaţă gustoasă, există, bineînţeles, şi untul de masă (1,4 euro/pachetul). Şi, cine are poftă de un grătar, să încerce mititei cu muştar. Iar rima parcă se împotmoleşte când privirea se opreşte la zecile de borcane cu murături asortate sau gogoşari în oţet, pe care, pofticioşi nevoie mare şi uşor atinşi de fiorul foamei, încercăm să ni-i închipuim deja în farfurie, ţinând tovărăşie unor bucate dintre cele mai alese. De vrei să te îndulceşti, este îndeajuns să laşi mâna în voie să aleagă dintre numeroasele sortimente de compoturi de vişine, cireşe, struguri sau caise sau dulceţuri şi gemuri. Iar, când glicemia-i tot mai mare şi de la atâta nectar băut fără pudoare, nu-i bai, că ai de unde alege: vinuri, apă şi bere rece. Tocmeala-i, fără îndoială, pe măsură, căci preţurile, se înţelege, sunt pentru toate buzunarele. Şi pentru cei cu câteva leţcaie prin buzunare, dar şi pentru cei cu dare de mână. 
Curioşi să ştim ce surprize alimentare pregăteşte gazda noastră de Paşte, am aflat că pastrama de miel, caşcavalul afumat şi ţuica de Bihor vor face deliciul cumpărătorilor români, şi nu numai, care vor alege să îşi petreacă sărbătorile departe de casă. După o aşa masă mare, îmbelşugată, din care, cel puţin în această situaţie, privirea a fost cea mai îndestulată, ne-am luat rămas bun cu promisiunea să revenim şi altădată şi ne-am îndreptam cu paşi repezi spre alte prăvălii, de data aceasta de pe strada Aharnon, tot în centrul Atenei. 
După câteva minute de plimbare tocmai binevenită într-o dimineaţă însorită, poposim în faţa unui magazin al cărui nume, zău, chiar face toţi banii. Dăm să intrăm să strângem mâini şi să salutăm, dar ne izbim de uşa închisă. 
Nu suntem nicidecum descurajaţi, ci, ferindu-ne ochii de soare, încercăm să facem loc pentru o privire printre afişele ce împânzesc vitrina. Produsele sunt cam aceleaşi, însă preţurile atârnă cu nepăsarea câtorva zeci de cenţi mai greu. Concurenţa nu-i prea strânsă, ne gândim. Rafturi mai mult goale, mascate de conserve împrăştiate, ici colo covrigei cu sare şi mac la (doar?) 1,2 euro/punga, cozonaci pentru Paştele ce se anunţă, seminţe tocmai bune pentru cei care iubesc să vorbească cu şi despre lume, borcane cu murături şi muştar, cu sau fără hrean. Iar peste toţi şi toate, semeţ şi ameninţător se arată, pe peretele din faţă, într-un poster de zile mari, chipul auster şi uşor înfricoşător al domnitorului ce pe mulţi oameni fără chibzuială a tras la socoteală (şi ce mai socoteală), şi care, de ar mai trăi, mulţi souvlakia (n.r.,un fel de mâncare tipic grecesc care constă în bucăţi mici de carne înfipte pe o ţepuşă) ar mai perpeli. Cu astfel de gânduri măreţe am părăsit locul cu pricina, îndreptându-ne spre destinaţia finală, plini de optimism că vom găsi gazdele acasă, căci vizita ne-am anunţat-o din ajun. 
Firma cu tricolorul mare cât să îl vezi de la o poştă şi scrisul în româneşte ne dă de veste că asta-i locul căutat. Dăm bineţe cum se cuvine iar responsabila, într-o greacă şchioapă, căci e de prin ţări străine, ne spune să aşteptăm căci directorul este momentan ocupat. Aşteptăm cuminţi iar între timp încercăm să aflăm părerea celor câţiva cumpărători. 
Pe M.F., în vârstă de 30 de ani, originară din Galaţi, o întâlnim în timp ce răsfoieşte nişte reviste, indecisă pe care să o aleagă. “Rareori îmi fac cumpărăturile aici, căci preţurile sunt destul de mari. Iar de vreo două săptămâni, au urcat foarte mult”, ne-a declarat M.F. Părere împărtăşită de vreo trei conaţionali, din zona Iaşiului, ce îşi stingeau setea cu o bere românească, într-un soi de birt improvizat în faţa magazinului cu ştaif. După o perioadă bună de timp, întâlnirea promisă nouă cu o zi în urmă nu se poate materializa deoarece directorul îi tot ocupat. Am aşteptat preţ de vreo jumătate de oră. Ieşenii îşi terminaseră de mult berile, astfel că într-un târziu am hotărât şi noi să plecăm. Morala: Nu confundaţi „marfa cu ambalajul” şi nici sigla cu spiritul românesc de ospitalitate pe care ar trebui să îl reprezinte.

 

Bogdan Chioreanu – RoMedia.gr  
Foto: RoMedia.gr B. Chioreanu