Interviu cu Nina Ghiţă, preşedintele Comunităţii Românilor Sf. Ştefan Cel Mare Atena.

Aş vrea să îmi permiţi să încep acest interviu cu câteva date despre tine, respectiv, cum te vezi pe tine şi ce calităţi consideri că te-au adus în funcţia de preşedinte al românilor din Atena? 

Cred că una dintre calităţile mele este ambiţia. De felul meu sunt foarte ambiţioasă, inspir încredere şi sunt plină de optimism. Întotdeauna chiar dacă au fost greutăţi am văzut partea bună a lucrurilor, am văzut viaţa în roz şi consider că, deviza mea în viaţă este - se poate.

 

Nu te poate caracteriza acest lucru ca fiind o visătoare?
Nu cred. Pentru că până acum optimismul m-a ajutat să ajung aici. Visurile si idealurile mele, în mare parte, s-au împlinit.

A fost unul dintre aceste visuri şi funcţia de preşedinte?
Nu. Nici nu mi-am imaginat vreodată că am să ajung preşedintele comunităţii românilor din Atena. S-a întâmplat printr-o anumita conjunctură. Mi-am depus candidatura, oamenii au avut încredere în mine şi m-au ales în fruntea ei. Consider ca membrii comunitatii ştiu mai bine de ce m-au ales.

Lupţi zilnic şi alergi pentru români în Grecia, ajutând în diferite cazuri datorită profesiei, iar acum şi ca preşedinte…
Pornind de la profesie sunt licenţiată în ştiinţe juridice şi administrative şi acum mă aflu în procedura de înscriere în Baroul din Atena. Sunt la dispoziţia românilor, datorită faptului că din 2007 sunt interpret de limbă română/greacă în aparatul de justiţie elen – Atena, am avut birou propriu de traduceri şi consultanţă şi, totodată menţionez că din 2000 mă ocup de traduceri prin colaborare externă cu un birou de traduceri care facilită şi obţinerea de acte pe teritoriul elen a cetăţenilor romani. De ani de zile, de altfel, colaborez cu Ambasada României de la Atena fără a cere nimic în schimb, tot din dorinţa de a-mi ajuta compatrioţii.  Îmi iubesc ţara foarte mult şi fac acest lucru cu deosebită plăcere.
Lăsând la o parte faptul că acum sunt preşedinte, pentru că asta se întâmplă de 30 de zile, până acum am încercat să promovez România fără a fi stimulată de vreo funcţie ci, pur şi simplu, pentru faptul că sunt mândră că sunt româncă şi foarte fericită că m-am născut în România şi nu în altă parte.
Nu uit de unde am plecat, indiferent de locul unde voi ajunge şi, nu uit că am fost educată, crescută şi formată în România. A renega acest lucru consider că este echivalentul la a-ţi renega familia.

Îmi place să aud că vorbeşti cu admiraţie despre România aşa cum se cuvine unui preşedinte. Cum caracterizezi faptul că, aflaţi în străinătate, noi nu reuşim să fim uniţi, iar mai mult, mulţi dintre noi încearcă să se depărteze de ţară şi români?
A vorbi frumos despre ţara de origine consider că este o datorie şi nu că aşa se cuvine unui preşedinte. Apoi, încerc să îmi explic în fiecare zi ce se întâmplă cu românii din Atena de ce lipseşte unitatea sau ce-i dezbină. Eu lucrez într-un mediu în care românii sunt foarte prost văzuţi. Mă şochează faptul că 90% dintre românii care comit infracţiuni pe teritoriul Greciei nu ar îndrăzni acest lucru în România. Consider că îi ajută şi sistemul din Grecia să comită aceste infracţiuni. Încerc să am un dialog cu ei legat de faptele pe care le comit pe teritoriul elen şi, din nefericire, ei consideră comiterea unei infracţiuni profesie . Ceea ce este important este faptul că niciodată nu am fost confundată cu ei dimpotrivă deja ei sunt clasificaţi într-o anumită categorie socială din care, pentru greci, sigur nu fac parte. Dar la acest fapt sigur am avut o contribuţie majoră. Dacă fiecare dintre noi nu o să lupte pentru onoarea noastră de român, pentru valorile noastre nimeni nu o să le recunoască niciodată.
A fost un start greşit al românilor, pentru că fiecare a plecat de acasă datorită nevoilor pe care le-a avut şi, când au ajuns aici au considerat că este foarte indicat să se umilească, să promoveze o idee a ţării, a familiei sale, de multe ori ireală, numai pentru a obţine un loc de muncă. Au considerat că pe această cale vor fi ajutaţi. Din păcate, cunosc foarte mulţi români care acasă ar fi mult mai bine decât aici dar, din orgoliu banal, nu se reîntorc în ţară. Preferă să stea aici, să se umilească, să trăiască în condiţii pe care acasă nu le-ar fi acceptat sub nici o formă. Nu am întâlnit niciodată deşi, am contact zilnic cu persoane de naţionalităţi diferite, o persoană să vorbească despre ţara lui aşa cum vorbesc unii dintre noi despre România.
S-a promovat tot ceea ce ar fi trebuit să nu depăşească graniţele statului, şi anume, sărăcia, prostituţia, persoanele handicapate, aurolacii din canale, etc... şi culmea, aceste lucruri au fost promovate nu numai de oamenii simpli, au fost promovate şi, aş putea spune, într-o mare măsura de către intelectuali. Exemple elocvente sunt filmele româneşti premiate peste hotare. Dacă cineva ar face o statistică cu subiectele acestor filme, care au fost premiate, s-ar îngrozi.

Acest lucru nu se datorează şi faptului că grecului îi place să ştie că cel de lângă îi este inferior şi că promovând această umilinţă vom avea ajutorul lor de a ne aranja situaţia personală aici?
Într-adevăr grecul asta vrea, vrea să ştie că eşti în neputinţă, că te poate folosi. Cred că este singurul stat din lume care nu importă minte, nu importă inteligenţă, ei vor doar mână de lucru. Dar nici noi nu îi ajutăm să îşi schimbe părerea despre noi. Niciodată nu am căutat asta, ne-am oferit ca şi braţe de munca şi am fost primiţi ca atare.

Poate fi profilul românilor din Grecia îmbunătăţit numai prin efortul asociaţiilor româneşti şi al ambasadei ori este nevoie de efortul separat al fiecăruia dintre noi în contactul direct cu grecii şi societatea elenă?
Efortul fiecăruia dintre noi prin comunitate, asociaţii. Pentru că dacă noi nu vom fi uniţi, niciodată nu vom reuşi să promovăm ceea ce suntem noi, ceea ce este ţara noastră. Din păcate în Grecia m-au întrebat dacă ştiu să scriu, dacă în România am avut televizor, daca, daca .....surprinsă am întrebat de ce sunt întrebată lucrurile acestea, de foarte multe ori şi ofensată şi răspunsurile primite au fost toate legate de ceea ce au spus persoanele pe care le-au cunoscut, înaintea mea despre Romania. Am luptat, lupt şi voi lupta cu toţi interlocutorii mei să schimb această imagine. Vreau ca România să fie prezentată aşa cum este, să nu ne promovăm mizeria. Să promovăm lucrurile bune pe care ţara noastră le are, pentru că avem o ţară fantastică şi, chiar dacă unii dintre noi, nu vor sa recunoască, la Paste, Crăciun sau Bobotează gândul ne zboară tot acasă. Consider ca este de datoria noastră, a fiecăruia dintre noi, ca în contactul cu grecii, cu societatea elenă să fim noi, să ne dam noi valoarea cuvenită căci numai aşa ne vor respecta.

Avem o ţară fantastică şi vreau să cred că putem îndrepta lucrurile împreună. Care crezi că sunt căile cele mai bune în misiunea pe care o ai de a ne aduna cu toţii sub aceeaşi umbrelă, dar şi de a prezenta calităţile românilor în societatea elenă?

Este foarte greu de realizat acest lucru dar ştiu că este posibil. În primul rând românii când vin la o asociaţie prima lor întrebare este ce le oferă comunitatea. Într-un fel au dreptate. Din proprie experienţă vă spun asta. Acum 10 ani am încercat să mă înscriu în această comunitate unde azi sunt preşedinte, am luat legătura cu ei, am întrebat care este rolul comunităţii, ce fac, mi s-a răspuns că nu fac nimic şi că trebuie doar să cotizez. Bineînţeles că am plecat. Pentru că am găsit un mediu rece care m-a respins. Obiectivul meu este să fac din sediul comunităţii un loc ca acasă, unde românii să se poată adresa ştiind că acolo îi aşteaptă informaţiile necesare şi vor găsi o soluţie, ca acolo este un mediu ambiant romanesc, că acolo copilul lui va putea lua contact cu originea sa prin cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie română, istorie şi geografie a ţării sale, prin dansul popular românesc.

Ce s-a schimbat în aceşti 10 ani de atunci când veneai la comunitate şi refuzai să te înscrii şi să participi într-o asociaţie - după cum ne descrii - fără obiect practic de activitate şi acum câţiva ani, când ai venit alături, ai ajutat chiar şi financiar şi ajutând ca simplu membru?

Faptul că s-a produs o schimbare. Faptul că am văzut că ceva se mişcă şi cineva îşi dă interesul pentru români. Consider că trebuie astăzi să mulţumesc fostei conduceri pentru că i-a dat viaţă. Era o comunitate care avea un sediu şi un nume şi unde nu se întâmpla nimic. Fosta conducere a reuşit să o repună pe picioare şi să-i dea viaţă prin activităţile desfăşurate.

Acest lucru ar trebui să îi determine şi pe alţi români să vină la comunitate alături de voi şi împreună să ducem mai departe acest plan. Aş vrea să ating aici relaţia cu fosta conducere a acestei comunităţi, respectiv cu George Tegu căruia românii, pe de o parte, îi datorează existenţa acestei asociaţii. În ce stadiu vă aflaţi şi ce soluţii de colaborare aveţi cu vechea gardă?
Efortul depus de domnul George Tegu, pentru comunitate, este vizibil si de necontestat. Vreau să cred că relaţiile mele cu el sunt bune, deşi nu mai este în consiliul de conducere. Menţionez că dintre foştii membri din Consiliul de Conducere trei au rămas alături de noi. Sper într-o colaborare bună, mă aştept şi la surprize, dar, aşa cum va spuneam la începutul acestui dialog, sunt foarte optimistă şi prefer să văd partea bună a lucrurilor.

Vorbind de lucrurile bune, acum întocmiţi proiectele de finanţare pentru DRP, subvenţie de care această comunitate are nevoie ca de aer,nu?
Da, fără finanţare de la statul roman, nu putem supravieţui. Deja lucrăm la proiecte şi în viitorul apropiat vor fi depuse la Bucureşti. Suntem în întârziere pentru că aceste proiecte au efect in viitor si nu retroactiv, deja am pierdut 3 luni din anul 2010 . Aceste proiecte trebuiau trimise la sfârşitul anului 2009. Sperăm să avem o bună colaborare cu acest departament, prin intermediul Ambasadei României la Atena, şi să sperăm că totul va fi bine.

Observ o lărgire a relaţiilor comunităţii şi cu celelalte asociaţii din Atena, ai fost la activităţile Balkaniei Contemporane, împărţiţi sediul cu Orfeu-l basarabenilor. Consideri necesar sprijinul reciproc ori între voi există o concurenţă tacită dar pe care mă simt nevoită să o cataloghez drept inutilă?

Cred că este absurd să creadă cineva că există concurenţă între asociaţiile in care membrii au aceeaşi naţionalitate. Noi suntem români cu toţii. Nu văd de ce nu aş fi prezentă la activităţile Balkaniei Contemporane, nu văd de ce nu am colabora cu Orfeu şi nu am să înţeleg niciodată de ce s-a ajuns la aceasta opinie. Noi suntem români indiferent că ne numim Armonia, Balkania, Filia, Prietenia, Rompier, Orfeu ori Ştefan cel Mare şi sper să colaborăm aşa cum se impune. 

Vreau să fac un salt la activităţile pe care le-aţi avut. Data acestui interviu nu este întâmplătoare. Am aşteptat primele ieşiri în lume ale noii conduceri, trei focuri atât de diferite, dar atât de reuşite. Amintesc aici surpriza măţişorului pentru copiii asociaţiei, apoi spectacolul de 8 Martie, iar mai apoi spectacolul de la Primăria Atenei unde aţi reprezentat şi Asociaţia Moldo Elenă Orfeu. Cum a fost acest galop de 3 săptămâni?

Exact aşa cum îmi doream si cum am vrut să fie. Reacţiile la care visam s-au împlinit. Am făcut surpriza copiilor oferindu-le mărţişoare şi dulciuri de 1 Martie, dar vorbindu-le şi despre semnificaţia acestei zile. Apoi am organizat Ziua Internaţională a Femeii alături de Asociaţia Moldo Elenă Orfeu care pentru mine a fost o reuşită numai pentru faptul că am reuşit să aducem peste 250 de persoane, în sală. Nu mă aşteptam la un număr aşa mare de participanţi şi atmosfera a fost una de reală primăvară. În continuare am participat la spectacolul de 8 Martie organizat de Primăria Atenei, participare ce fusese stabilită de fosta conducere şi, cu mici peripeţii, am reuşit să o ducem la un final fericit.

Aş vrea să închei cu profilul exterior al Comunităţii Sf. Ştefan cel Mare care se realizează prin activităţile proprii, prin chiar realizările fiecărui membru din Consiliul de Conducere, prin reflectările din presa de limbă română din Grecia, de ce nu de presa de limbă greacă ori chiar media din România.
Cum intenţionaţi să îmbunătăţiţi şi să construiţi înfăţişarea comunităţii în aşa fel încât să atragă noi membri ori să îi readucă pe cei pierduţi ori aflaţi în „hibernare”? Ce rol joacă în acest sens media românească din Atena, site-ul ce urmează a fi construit şi de ce nu şi RoMedia care vă este alături?

Site-ul este în construcţie şi probabil într-o lună va fi accesibil. Profilul comunităţii este determinat de activităţile întreprinse în cadrul acesteia. Ştim cu toţii că profilul exterior al Comunităţii a avut de suferit. Eu încerc să mă adaptez sau mai bine zis să adaptez Comunitatea la ceea ce ar treb
ui să fie. Comunitatea este o instituţie care trebuie să-şi câştige locul cuvenit prin calitatea serviciilor şi activităţilor oferite cetăţenilor romani şi care trebuie să slujească necesităţile românilor aflaţi departe de ţară, casă şi familie. Eu am lansat şi lansez apel şi prin intermediul dumneavoastră, către toţi românii din Atena, la unitate.

Cum o să vă promovaţi şi cum vedeţi colaborarea cu presa de limbă română de la Atena?
Eu am o colaborare deschisă cu toată presa. V-am invitat şi v-am spus că uşile sunt deschise tuturor, vă vrem alături de noi şi sper să ne ajutaţi şi voi la rândul vostru. Sper să fim aproape pentru că şi noi avem nevoie de presă dar şi presa de noi. Nu putem rezista unul fără celălalt.

Vreau să închei vorbindu-ne câteva cuvinte despre consiliu pentru că orice lider de succes are în spate o echipă puternică, nu munceşte de unul singur. Cum caracterizezi echipa pe care o ai şi cum ai putea să o modelezi ca să ajungeţi la rezultatul comun propus?

Vreau să spun că în afară de vicepreşedinte Luminitsa Kotsopoulou, pe toţi ceilalţi îi cunosc. Avem o colaborare respectabilă, iar cu Luminitsa consider că deja suntem pe aceeaşi lungime de undă. Fiecare membru din Consiliul de Conducere are o sarcină de îndeplinit, în cadrul comunităţii, şi dacă-şi îndeplinesc sarcinile toţi, într-adevăr vom forma o echipa puternică. Pe această cale ţin să le mulţumesc pentru faptul că mi-au făcut o primire călduroasă în cadrul Comunităţii şi că au fost alături de mine la cele trei activităţi desfăşurate de când am preluat conducerea.

Şi eu sper că totul va fi bine şi îţi urez mult succes iar RoMedia va fi alături de voi şi sper să ducem totul la bun sfârşit.
Şi eu îţi mulţumesc şi vreau să mulţumesc românilor din Atena că sunt aici şi îi aştept în comunitate, cu braţele deschise, să vină cu idei şi de ce nu, să pună umărul la treabă.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  
Sursa foto: RoMedia.gr Ana T