Timp de şapte săptămâni, de luni 15 februarie, credincioşii se abţin de la mâncarea de frupt şi se roagă pentru iertarea greşelilor şi spălarea păcatelor. Postul Paştelui, care va ţine şapte săptămâni, până în Noaptea Învierii, pe 4 aprilie. Oamenii sunt sfătuiţi să fie cumpătati, iertatori

Patriotism, unire, valori, perspectivă, reforme, civism, prietenie, grijă, dragoste, sensibilitate, sacrificiu, înţelegere, toleranţă, într-ajutorare, solidaritate… Câteodată pur şi simplu mi se pare nepotrivit să mai folosim asemenea cuvinte. 

Am primit, recent, o provocare - leapşa cică se cheamă în limbaj blogheristic, dar stau şi mă întreb cîţi dintre blogheri au jucat “ leapşa” în copilărie şi ştiu cam despre ce este vorba de fapt). Provocarea asta, se referă la un lucru-concept foarte important: generaţiile - de fapt, la schimbarea sau transmiterea de la 

Român, România şi diasporă trei lucruri diferite dar strâns legate între ele. Eram cândva în România, ca toţi ceilalţi, pământul pe care am crescut, unde m-am format ca om, patria pe care niciodată nu voi înceta să o iubesc. 

O ştire simplă şi dură în simplitatea ei, în toate ziarele şi pe toate posturile de radio şi tv din lume: un cutremur puternic şi de lungă durată a avut loc în Haiti: „Cutremur ucigaş!”
“Un violent cutremur de pământ cu magnitudinea de 7 grade a lovit marţi seara Haiti, lăsând în urmă o capitală în ruine, sute de morţi, posibil mii, răniţi şi oameni rămaşi fără adăpost.

O să vă întrebaţi de ce? De ce nu o lună, în care soarele ne încălzeşte sufletele şi ne face mai buni? Pe mine însă, amintirea mirosului de cozonaci, frământat de mama parcă are un alt miros în seara Ajunului. Şi de asta prefer decembrie. Stratul de zăpadă şi ninsoarea (în cazul în care există) fac totul feeric.

Pe de o parte, celor care nu trăiau în România le vine greu să vorbească despre ce s-a întâmplat în decembrie 1989, iar pe de altă parte, nici celor din mediul rural românesc nu le este mai uşor să relateze despre acele evenimente, din simplul motiv că s-au trezit peste zi (doar era noapte în satele neconectate la energia electrică) fără dictator, ca apa fără de Ceaşcă... 

În anii de presă pe care îi contorizez întâlnesc zi de zi oameni realizaţi, oameni care ne fac cinste că suntem români, oameni fericiţi ori speciali. Am să amintesc astăzi de o întâlnire specială, emoţionantă, cu una dintre campioanele României la gimnastică. În urmă cu câţiva ani, prin 2005 tot iarnă ca acum,

Drumuri de cosmar, sute de accidente, oameni izolati asa arata Romania ultimelor zile.
Desi comandamentele de ninsoare au fost convocate in ziua in care meteorologii anuntasera cod galben de ninsoare si viscol in aproximativ toata Romania,