grecia-NUGrecii au reușit să pună mâna în piept creditorilor!
Atâta cerneală a curs zilele acestea despre Grecia și situația ei încât încă o picătură nu mai contează în albia Styx-ului. Voi mai da o lovitură în toba surzilor nu pentru a demonstra, ci pentru a atrage atenția că Grecia este doar un experiment și nu o stare de fapt.
Troica financiară mondială a ajuns într-un proces de saturație, încât simplul calcul al dobânzilor și încasărilor ei a devenit rutină.
„Mințile (i)luminate” ale vârfului stocului de bani adunat, a clocit și a găsit de cuviință că simpla tranzacție cu împrumut și încasare e depășită și tot ei au pus la cale un plan de îngenunchere a națiilor. Lucruri banale, veți spune. Privind în ansamblu da, așa este, un lucru banal. Privind către musca căzută în plasa păianjenului și mai banal. Atenție însă! Grecia a fost (și este încă), un experiment și dacă ar fi reușit ar fi urmat, rând pe rând, alte și alte țări.
De ce au ales Grecia? Din simplu motiv că Grecia prezenta cea mai vulnerabilă economie. În ultimii ani Grecia a fost „bombardată” cu o infinitate de oferte, care mai de care mai tentantă și mai avantajoasă în aparență, fără a se ține cont că singura sursă de venit e turismul. Am mai spus asta, turismul, pe timp de criză e un moft și la ce renunță omul în primul rând în caz de criză dacă nu la mofturi? Așadar, știind că singura sursă de venit majoră este turismul, organismele financiare internaționale în tâlhărie cu marele concerne au făcut oferte de nerefuzat: achiziționare de autoturisme, electronice, bunuri de larg consum, construcții de locuințe și de infrastructură, fără să țină cont că la data scadenței nu vor fi în stare să-și achite datoriile. Fără să țină cont, în aparență, știind sigur că se va ajunge aici. Dar de ce toate acestea? Pentru că Grecia a avut ghinionul să fie „selectată” ca și cobai (pe lângă poziția ei de „cap de pod” spre orient). Un cobai european, pentru că în alte parți ale lumii le-a mers (vezi „Confesiunile unui asasin economic” de John Perkins spre exemplu). Dacă le reușea, rând pe rând, urmau altele, printre care și România în mod sigur. Ghinionul lor și norocul nostru este că și-au ales greșit ținta. Au mizat pe faptul că Grecia deja avea o imagine (cine îmi garantează că nu tot ei au construit-o?) deloc roză, văzută din afară ca o țară cu oameni leneși și petrecăreți. Cum poate fi o țară predominant turistică, dacă nu cu tavernele pline (de turiști, bineînțeles) și cu petrecăreți nocturni (tot de aceeași speță)? Că nu au vrut să tragă cu urechea la mesele consumatorilor să audă ce limbă vorbesc, să vadă că grecii și imigranții angajați trudesc ca servitori, că petrecăreții beți criță se dezmață dincolo de limitele vulgarului, vorbind încâlcit limba lui Shakespeare, scăpați din „țarcul” îngrădirilor engleze, e clar că au avut o motivație. Că nu au văzut, sau s-au prefăcut că nu văd, că babele și moșnegii de pe insule, chiar dacă au doar patru clase, au învățat limba engleză și asta nu dintr-un simplu moft, ci pentru a se înțelege cu cei veniți să se destrăbăleze, iar e trecut cu vederea. Că politicienii sunt corupți, dar sursa corupției este însăși clasa politică și oamenii de afaceri occidentali (altfel cine i-ar fi corupt?), iar e trecut cu vederea cu o ușurință greu de înțeles pentru noi și simplu pentru ei.
Ceea ce nu au luat în calcul o societate cu pretenții de arbitri internaționali (o parte din ea cu o istorie de doar o jumătate de mileniu), e că Grecia are în spate o istorie de mii de ani, că e leagănul democrației și că prin venele lor mai curge  (măcar câteva picături) sânge de spartani, de filozofi, medici și oameni de știință și că printr-un cuplu (fără cravate), huliți de unii, lăudați de alții, au pus piciorul în prag și mâna în piept tâlharilor cu nume de organizații financiare, pompoase și reprezentați a unor false democrații. Pericle n-a murit, el continuă să construiască Acropole (orașul de sus). Au mizat pe docilitatea și neagresivitatea grecilor de zi cu zi fără să țină seama că în situații extreme Leonidas se multiplică instantaneu.
Cine a pariat pe „Troică” în defavoarea Greciei ar trebui să-și retragă banii cât mai au posibilitatea. Chiar dacă pare o retragere, Grecia nu va îngenunchea. E un jurământ făcut lui Socrate, Aristotel, Euclid și atâtor altor înaintași care abia încap în cea mai mare enciclopedie a lumii. Orice s-ar spune și oricât s-ar împăuna organismele financiare internaționale și Consiliul Europei cu succesul de moment, grecii au reușit să pună mâna în piept creditorilor obligându-i să se oprească, dacă nu să facă pasul înapoi și să-i atenționeze că un creditor internațional nu se poate comporta ca și recuperatorii de cartier ai clanurilor mafiote. Dovada recunoașterii excesului de zel făcut este schimbarea reprezentantului FMI în Grecia care a avut un comportament prea „rigid”. „Și munca lor nu a fost degeaba...”
Grecia ne dă o lecție și trebuie neapărat să învățăm din ea și să o avem ca exemplu. Pe de o parte să nu ajungem în situația ei și pe de cealaltă să nu stăm încontinuu cu capul plecat acceptând orice directivă venită de la cămătarii internaționali.
Dan Hașdean pentru Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia, www.romedia.gr