economylineGuvernul Tsipras a trecut și de referendumul de duminică, și s-a aflat ieri la Buxelles pentru noi negocieri cu creditorii Greciei.
Referendumul a cărui întrebare dacă pentru Grecia a fost una clară, de creditori nu a fost înțeleasă, aceștia așteptând ieri explicații atât cu privire la întrebarea în sine, dar, mai ales, cu privire la răspunsul NU dat de greci duminică.
Răspunsul NU al referendumului este cu atât mai greu de înțeles de către europeni cu cât după întâlnirea de 7 ore de luni a conducătorilor partidelor cu președintele Greciei P. Pavlopoulos, aceștia au publicat un comunicat, comun, de presă (excepție făcând Partidul Comunist - KKE) în care se menționează: „Verdictul recent al poporului elen nu reprezintă un ordin de confruntare ci unul de continuare și consolidare a încercării de reușită a unei înțelegeri durabile din punct de vedere economic și social!”. Cu alte cuvinte, partidele parlamentare grecești își iau angajamentul (lucru cerut de mult timp de Germania) că vor rămâne credincioși zonei euro și, indirect, Uniunii Europene. Menționăm cu această ocazie, că după 1974 încoace este pentru prima oară când la masa de discuții nu se află membri din cunoscutele familii politice elene care au predominat viața politică elenă în această perioadă.
Răsfoind un pic filele istoriei, găsim că nu este pentru prima dată când Grecia se joacă cu focul cu parteneri mai puternici.
În 1974, la câteva luni de la căderea regimului militar și instalarea democrației, avandu-l ca lider pe Konstantinos Karamanlis, Grecia a ieșit din NATO ca răspuns la neutralitatea țărilor membre în fața celei de-a doua invazii turcești în Cipru. La plecare nu numai că nu s-a opus nimeni, dar la aproximativ un an de zile de la acel moment Grecia a demarat proceduri de reintegrare în NATO. Grecia fost primită înapoi abia în 1980 cu puțin înainte de integrarea în Comunitatea Economică Europeană - devenită ulterior actuala Uniune Europeană. Cu privire la integrarea Greciei în Comunitatea Comercială Europeană aceasta a fost o hotărâre politică a prim ministrului de la acea oră – K. Karamanlis - care nu a apelat la niciun referendum pentru a semna integrarea. Opoziția, cum era și normal, și-a exprimat dezacordul și a absentat de la Ceremonia de semnare a actului care a avut loc la Zappeio Atena. În 1976, în perioada când Grecia se afla în afara NATO Turcia i-a încălcat limitele maritime trimițând vaporul de cercetări seismice „Hora” în Marea Egee. La intervenția șefului Partidului de opoziție, Andreas Papandreou, s-a cerut Guvernului scufundarea vaporului creând un moment de criză în Grecia. Rezultatul acestei cereri a fost crearea unei stări de alertă în 24 de ore golindu-se supermarket - urile, benzină nu se mai găsea poporul pregătindu-se de război, imagine asemănătoare cu cele din zilele trecute.
În acea perioadă, Partidul Socialist al lui Andreas Papandreou (care la început nu purta cravată - ci bluze pe gât - după aceea adaptându-se la codul vestimentar diplomatic) promitea poporului ieșirea din NATO, ieșirea din Comunitatea Economică Europeană având ca lozincă principală: „Grecia aparține grecilor!”. Prin această propagandă, în 1981, a preluat puterea. Odată venit la conducerea țării, s-a semnat tratatul de desființare a bazelor americane din Grecia care prevedea menținerea bazei militare din Creta, bază ce există și astăzi fiind considerată o bază militară de maximă importantă în marea Mediterană. Au fost desființate doar două mici baze militare care aveau rol mai puțin important din Nea Makri și Elliniko.
Același guvern Papandreou care era împotriva Comunității Economice Europene a semnat înțelegeri pentru fonduri nerambursabile, pentru reconstruirea și reorganizarea Greciei (Programe Economice Mediteraneene) bani care au fost investiți în mică măsură, cei mai mulți ajungând în conturile diferiților „intermediari”. A rămas în istorie, motivația dată de Andreas Papandreou față de „cadoul” primit de președintele Companiei de Petrol Ellinika Petrelea - o șpagă de 500.000 drahme. 
PASOK a dus mai multe „îmbunătățiri” sistemului societății elene încă de pe atunci, amintim dintre acestea, anularea prevederii codului penal care pedepsea penal adulterul, a legalizat căsătoriile civile - într-o țară cu rădăcini adânci în ortodoxie unde până și comuniștii ciocnesc ouă roșii - și a legalizat divorțul în urma despărțirii în fapt timp de 2 ani.
În perioada 1981 - 1990 perioadă de guvernare PASOK datoria națională a luat proporții, numărul funcționarilor de stat s-a triplat, au dispărut companii de mare importanță pentru Grecia cum ar fi Olympiaki Airways și Piraiki Patriaki (importantă fabrică europeană de textile), drahma s-a devalorizat de mai multe ori. În ciuda acestor fapte, poporul era mulțumit cu salarii de sute de mii de drahme (datorită inflației crescânde). Rezultatul a fost că în 1991 a apărut prima criză economică în Grecia în urma căreia multe instituții de stat au fost restructurate și un număr apreciabil de funcționari de stat au fost concediați prin restructurări de instituții. Pe acest fond, în 1991 au existat mai multe tulburări politice care au condus la schimbări la nivel guvernamental având ca apogeu prima participare a Partidului Comunist Grecesc (KKE) într-un guvern de coaliție.
Ce asemănare ar putea să existe între cele descrise mai sus și ceea ce trăim astăzi? Alegerile parlamentare elene din 2009 au adus pentru PASOK 38,1%, Synaspismos 4,6% (actualmente Syriza). Alegerile din 2015 au adus pentru Syriza 36,34% iar pentru PASOK 4,6%. În ce măsură Syriza este un partid radical de stânga sau este doar o clonă a lui PASOK dat fiind nu numai procentajul de la alegeri, dar și faptul că mulți politicieni ai actualului partidul de guvernare provin din rândurile PASOK?!
Așa cum și PASOK a venit la putere folosindu-se de propaganda contra Uniunii Europene în 1974-1981, și Syriza astăzi, folosind aceleași promisiuni plăcute urechilor poporului, a ajuns la guvernare în 2015. În scurt timp de la preluarea guvernării s-a produs schimbarea de poziție - pro europeană acum - Syriza propunând chiar în aceste zile o înțelegere cu UE  care va costa poporul elen cel puțin 8,5 miliarde de euro, proiect care, explică Syriza, va fi achitat de bogătașii Greciei (care însă nu mai au banii în băncile elene!). Să reamintim că până în 2015 Tsipras refuza să semneze orice asumare de obligații față de Uniunea Europeană, acum Germania asigurându-și semnătura lui Tsipras pe două documente unul semnat înainte și unul după referendum ca dovadă de aliere la „principiile de drepturi și obligații” în cadrul UE.
Grecia a încercat să șantajeze Uniunea Europeană prelungind tratativele până în ultimul moment când unica soluție de salvare a Guvernului Tsipras a fost referendumul de duminică organizat la data expirării contractului de împrumut. Creditorii au reacționat la rândul lor prin obligarea indirectă a Greciei de a aplica controlul de capital, care a avut ca rezultat închiderea băncilor și limitarea extragerilor de numerar. Dovadă a acestui șantaj este faptul că în timp ce în Cipru unde s-a aplicat controlul de capital în 2013, suma de numerar de la bancomat era limitată la 300 euro / zi, în Grecia limita a fost de 60 euro / zi.
Acest lucru plus apariția la Tv a politicienilor care au contribuit la această situație - Karamanlis, Simitis, Mitsotakis, Avramopoulos, dar și declarațiile oficialilor europeni au îndârjit și mai mult poporul elen care au votat un NU general fără esență pe care Tsipras trebuie acum să îl „traducă” Europei.
Ar fi constituit un subiect de teatru pentru Ionesco dacă cei 1.200.000 de greci care au votat NU duminică (aceasta fiind diferența numerică dintre 61% NU și 39% DA) ar fi spus DA. Acest număr reprezintă cifra oficială a șomerilor și a celor care trăiesc la limita sărăciei în Grecia actualmente.
Privind în urmă nu ne vor surprinde măsurile de austeritate ce vor urma ținând cont de faptul că cele mai grele măsuri austere au fost luate în timpul guvernării partidelor de stânga (vezi primul contract de împrumut al Greciei din 2009 semnat de PASOK). La semnarea celui de-al doilea contract de împrumut „s-a avut grijă” ca înțelegerea să nu fie supusă votului Parlamentului Elen, ci doar unei consultări fără vot. Pentru aceasta se votase anterior în parlament o dispoziție care permite ministrului de finanțe să semneze orice acord cu creditorii fără să fie necesară aprobarea Parlamentului. Această măsură, valabilă și astăzi, a fost pusă în practică și de Syriza când s-a semnat înțelegerea de prelungire a contractului cu creditorii în februarie 2015. Prin urmare, orice înțelegere va urma aceasta va fi suportată de poporul grec conform referendumului de duminică.
Ana Țuțuianu, George Tegu - Ziarul Online Românesc din Grecia, Romedia, www.romedia.gr