Tipărire

Cu bine cu rău, am păşit cu toţii pragul noului an. Unii au petrecut pe cinste, alţii au fost bolnavi, iar alţii au făcut parastas pentru slujbele pierdute…Vrând, nevrând însă fiecare a păşit în noul an 2012 - unul deloc promiţător, ba chiar ameninţător pentru cei mai mulţi dintre noi. Anul 2012, ne sperie cu siguranţă. Încercăm să ne ferim şi să ne apărăm de relele lumeşti şi nelumeşti însă în multe situaţii ne dovedim a fi prea mici pentru nişte subiecte prea mari. De câţiva ani se face referire la sfârşitul lumii. Anul 2012 anul cumpănă al omenirii a sosit. Oare a venit timpul să punem în balanţă relele şi binele întreprins de fiecare pe acest pământ? Ba aş zice eu. Această comparaţie (cântărire) nu trebuie făcută doar la momente de cumpănă când aşteptăm ne vină sfârşitul, ci, periodic, cu mult înainte, atunci când mai avem timp să schimbăm ceva.
De relele lumeşti fiecare încearcă să se ţine deoparte, pe cât poate. Minţi diabolice găsesc satisfacţie în a face rău aproapelui pentru simplu fapt că celălalt a reuşit mai mult ori a atins culmi pe care acela nu le poate atinge nici cu mintea, dar cu fapta! Ufff şi câte astfel de minţi denaturate nu cunoaştem!? Lumea e plină de exemple negative. De la persoane apropiate la politicieni ori chiar la persoane cu care ai servit masa fiecare a trecut duşul rece al trădării. Şi asta face parte din şcoala vieţii, capitolul „duş rece” îi spun eu. Răul ce poate fi produs de concedierea neaşteptată, împrumutul din bancă neachitat ori secetă, pot fi îndreptate cu o programare bună şi când nu este abandonată lupta.
„Problemele fac parte din viaţă”, auzeam în urmă cu 10 ani, la primele contacte cu societatea elenă şi grecii. Oricât mă străduiam nu înţelegeam prea bine ce vroiau să spună. Acum, când „m-am făcut mare” îmi dau seama că de fapt cruditatea (tinereţea) şi lipsa de experienţă nu îmi permiteau acest lucru. Acum înţeleg că unele lucruri sunt prea neimportante ca să ne supărăm şi că viaţa nu trebuie luată în totalitate în serios că îmbătrânim prematur. Şi atunci unele rele lumeşti par un rău necesar.
Adevăratele probleme sunt relele mai puţin lumeşti, cele venite din senin, din necunoscut şi de care nu ne putem feri nicicum. Şi aş aminti aici o boală necruţătoare şi incurabilă, un cutremur, o inundaţie ori o catastrofă naturală! În acest caz, fie că suntem ori nu oameni de succes, fie avem buzunarul gros, mintea „umflată” ori carte de vizită de invidiat suntem la fel de neputincioşi. Nu putem decât să privim cum trece ori chiar ne învinge răul şi să ne rugăm ca rezultatele să nu fie fatale!
De câţiva ani încoace, auzim cî vine sfârşitul lumii. „Civilizaţia străbună Maya a prezis că în anul 2012, se va produce un cataclism la nivel mondial, prin trecerea la o noua epocă spirituală, plină de schimbări pentru omenire”, scriu multe bloggeri şi ziarişti. Ce poate să însemne asta? Au apărut filme pe temă, discuţii contradictorii, emisiuni TV, bloguri, investigaţii de specialitate, etc. şi cert este că nimeni nu a reuşit să spună concret, până în acest moment, ce ne aşteaptă în decembrie 2012. Aşa cum multe mistere ale lumii au rămas nedesluşite în civilizaţia modernă a vitezei şi tehnicii şi această sumbră prevedere nu a reuşit să îşi găsească cifrul.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu noi, cu fiecare dintre noi. Iar dacă prevederile se adeveresc cu siguranţă că nimic nu va mai conta. Căci tot ce ne va mai rămâne este amintirea bună ori rea a celorlalţi despre fiecare dintre noi precum şi satisfacţia şi trăirea personală!
Şi atunci, sper ca în anul 2012 fiecare dintre noi să îşi cântărească mai bine faptele şi să îşi umple sufletul de fericire şi satisfacţie căci aceasta este bogăţia eternă şi nepreţuită a fiecăruia dintre noi!
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  

Accesări: 1477