După un week-end plin de bucurie prin cinstirea sărbătorii Naţionale a României în Argolida alături de nişte oameni speciali şi înaintea unei săptămâni dedicată Zilei Marii Uniri prin diferite acţiuni desfăşurate de Ambasada României la Atena şi de alte asociaţii româneşti ori basarabene din Grecia, oricât am încerca să ne ascundem, tristeţea şi îngrijorarea face parte din cotidian.  Doritori, ca fiecare dintre noi, de frumos şi sentimente calde încercăm să nu dăm importanţă greutăţilor pe care oricare le are şi să mergem mai departe cu încredere. Drumul nu e deloc uşor pentru oricare dintre noi fie că suntem acasă, fie că suntem departe de glia maternă. Încercăm să răzbutim şi să învingem greutăţile… vieţii. Numai că unii ajung la limită. Că au greşit aceştia ori nu, nu e relevant. Important e ce fac oamenii atunci când ajung la capătul puterilor, atunci când simt că aici nu mai reuşesc, iar acasă totul e nesigur? Ce fac românii când nu mai "sunt" nici aici, nici acolo? Atunci când criza îi cuprinde, banii nu mai ajung, iar viaţa îi întoarce în urmă cu chiar peste 10 ani?
La un pelerinaj efectuat de RoMedia.gr acum o lună de zile prin vizite efectuate în Pirgos, Argos şi Nafplio, despre care am considerat că nu trebuie scris la acel moment, prin intermediul unor discuţii cu preşedinţi ai unor asociaţii româneşti din Atena şi teritoriu, membre FARE (uniune despre care o să scriem în curând), prin deplasările noastre pe la firmele de transport din Atena, dar şi de la prieteni de suflet, mai la tot drumul adică, şi tot mai des în ultima vreme, descoperim că oamenii pleacă în România.
La început am considerat că acestea sunt cazuri izolate. Şi asta pentru că mai întâi valul crizei i-a afectat pe cei care nu aveau o slujbă stabilă şi munceau cu ziua pe ici pe acolo ori nu aveau acte legale de şedere în Grecia şi am crezut că acesta e un efect normal al temporarului, care deseori nu are rezultate pozitive.
Mai apoi, au părăsit Grecia persoane cunoscute în mediile asociaţiilor româneşti, oameni iubitori de Românie care dincolo de a munci din greu aici, ofereau voluntariat pentru promovarea şi menţinerea valorilor româneşti departe de ţară. Între cei care au plecat deja ACASĂ se numără membri ai Asociaţiei Româno Elene Prietenia din Pyrgos, ai Asociaţiei Române Sfinţii Constantin şi Elena din Aspropyrgos, ai Comunităţii Româno Elene Bucovina din Argos şi am crezut că în provincie criza se face mai uşor simţită, însă aceasta a afectat şi persoane din conducerea Comunităţii Române Ştefan Cel Mare din Atena care au plecat acasă.
Alături de aceştia, criza a afectat şi persoane care locuiau în Grecia de chiar şi 15 ani care au preferat să plece acasă, cei mai mulţi dintre aceştia, din nou temporar pentru a găsi o altă soluţie de trai în România ori în altă străinătate. Dintre aceştia, cei mai mulţi, au o brumă de bani cel puţin să treacă iarna aprigă d.p.d.v. economic ce se apropie.
Alţii îşi iau economiile şi declară că vor încerca să se afirme în România. În câteva cazuri cunoscute de noi, o familie din Argeş s-a întors acasă cu gândul să deschidă în Piteşti o suflakerie, în timp ce într-un alt caz, un cuplu care dorea de mulţi ani să se întoarcă în România, porneşte la drumul întoarcerii peste câteva zile şi îşi va deschide propria afacere în Iaşi.
Dar nu toţi au şi bani. Multe sunt cazurile românilor care nu au bani nici măcar de întors acasă şi pentru care nimeni nu poate ori nu face nimic. Aceştia sunt cei care nu au avut noroc ori nu au avut grijă de ziua de mâine. În aceste cazuri, firmele de transport din Aharonon şi Staţia Larisis sunt cele care dau o mână de ajutor şi îi duc uneori chiar gratuit acasă pe români. Pentru aceştia iarna va fi grea şi acasă pentru că traiul e scump tare şi viaţa e nedreaptă pentru toţi cei cu buzunarul gol, căci în România ultimilor ani, cu părere de rău, dar… totul se măsoară în euro.
În acest context nou, firmele de transport de bunuri sunt foarte căutate de românii care se întorc acasă acolo unde, cel puţin aşa cum recunosc aceştia, „au o pâine şi nu plătesc chirie”. Firmele de transport nu dovedesc cererilor şi prin urmare şi preţul creşte. Pentru ca un român să îşi ducă acasă bunurile achiziţionate în Grecia preţul este de la 750 euro până la 1200 euro. Cam atât plăteşte un român pentru a se reîntoarce în România împreună cu bunurile sale.
Acest val de români care merg acasă, învinşi de criză, cel puţin pe mine, mă îngrijorează şi întristează. Aceşti oameni care au luptat departe de ţară să îşi facă o viaţa mai bună, sunt dezorientaţi de vreme ce sistemul din România i-a alungat, iar criza din Grecia i-a doborât. Pentru aceştia la întoarcerea în România nu există sprijin, coordonare, ajutor, etc. pentru că autorităţile române au stat să socotească banii pe care îi trimitem acasă şi mai puţin să calculeze numărul de români care se întorc învinşi de probleme şi să le acorde sprijinul social necesar.
Ce vor face aceşti oameni la întoarcerea acasă este greu de spus, dar cu siguranţă, cel puţin la început nu vor avea viaţă bună. Şi asta deoarece în ciuda crizei, în ciuda acestor cazuri de repatriere cunoscute în ţară, mulţi români vor încă să plece chiar şi în Grecia unde, zic ei, nu poate fi mai rău decât acasă. Şi totuşi este mai rău.
În Atena, familii de români stabiliţi de mulţi ani aici nu găsesc o slujbă de mai bine de 1 ani de zile, trăiesc dintr-un singur salariu (atenţie de 700 de euro cu o chirie de cel puţin jumătate din acesta) şi speră, asemenea grecilor, la o viaţă mai bună.
Şi aceasta din urmă este categoria românilor care sunt de peste 15 ani aici, ai căror copii nu vorbesc fluent limba română şi pentru care România este acum o a doua străinătate. În acest context, dincolo de serbările organizate de o parte dintre români în Grecia şi asociaţiile româneşti care pe bună dreptate trebuie să cinstească Ziua Naţională, există şi categoria românilor învinşi de criză care, dezorientaţi, se află la răscruce de drumuri.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr