Tipărire

Votul prin corespondenţă - „pasărea mălai visează!”
Aud de ceva vreme că se doreşte introducerea votului prin corespondenţă pentru românii cu reşedinţa ori domiciliul în străinătate! Năstruşnica idee de a colecta voturile românilor vine din partea PDL care mizează la peste 1.000.000 de voturi din partea românilor din străinătate. Vine aşadar, ministrul Baconschi şi declară cu surle şi trâmbiţe că trebuie să fim un stat democrat, că multe ţări europene au adoptat această măsură. Cu alte cuvinte, corijenţi la democraţie românii trebuie să se alinieze europenilor care votează prin poştă, fără a se preciza clar care europeni votează … în plic. Este vorba de ţări cu economie dezvoltată, cu un nivel de trai cu mult peste limita din Sud Estul Europei ca Elveţia, Suedia, Danemarca, Australia, Austria, Canada, Franţa, Germania, Olanda, Marea Britanie, Spania ori SUA, cu un sistem de protecţie socială bine dezvoltat, cu un sistem de stat în care coruptul este blamat şi chiar închis după gratii, cu salarii rezonabile şi din care oameni nu emigrează… de foame!!! Se vede treaba că politicienii nu îi mai pot convinge pe cetăţenii stabili ai propriului stat şi atunci mizează pe diasporă, căci altfel nu se poate explica interesul deosebit pentru votul românului plecat ori chiar stabilit pe alte meleaguri.
Presupunând că politicienii au dreptate şi trebuie să fim democraţi, atunci cei care vor fi chemaţi la votul prin corespondenţă sunt chiar aceia care nu i-au mai vrut saturaţi de corupţie, instabilitate, neajunsuri, îmbogăţirea peste noapte a politicienilor, etc.
Românii cu domiciliul în străinătate sunt aceia care au declarat legal domiciliul într-un alt stat decât România, au trecut în paşaport domiciliu în Atena drept exemplu şi nici nu mai deţin buletin de identitate. Aceştia sunt cei care au plecat de mai bine de 10 ani - în majoritatea lor, care nu mai au decât legături de suflet şi turistice cu România şi care, normal că nici nu mai au cunoştinţă despre ce se întâmplă în ţară. Românul din această situaţie, cu siguranţă că votează în Grecia în baza cetăţeniei dacă o are, iar dacă nu o are votează pentru alegerile locale şi europene în baza înscrierii pe listele speciale.
A doua categorie a românului cu reşedinţa în străinătate, este românul plecat la muncă, dezamăgit de sistemul românesc şi politica ţării care a ales să fie sclav (la început toţi au trecut prin această fază) pe alte meleaguri decât prostit în propria-i casă.
În ambele situaţii votul acestora nu poate fi concludent deoarece nu are pulsul zilnic societăţii pentru a-l cărei viitor va vota.
Cei care pot avea o opţiune cu totul corectă sunt cei care trăiesc în acea societate, se confruntă zilnic cu greutăţile sistemului ori cu neajunsurile şi tăierile de salarii adoptate de aceştia.De partea cealaltă, dreptul la vot este un drept constituţional dobândit prin naştere aşadar retragerea acestui drept pe orice considerent nu ar fi o măsură corectă, şi personal, nici nu vreau să mă gândesc la o asemenea măsură.
Cert este că într-o astfel de situaţie, politicianul român ar trebui să se gândească de ce românul de acasă refuză să mai meargă la vot, ar trebui să îl stimuleze în a se prezenta la urne şi să se concentreze mai puţin în a-i dărui românului castroane, oale, şepci, etc. pentru a vota formaţiunea galbenă, albastră ori roşie de parcă ştie cineva pe ce pune acesta ştampila.
Bineînţeles că dacă participarea la vot a românilor din ţară este foarte mică atunci puţinele voturi venite din străinătate au o valoare imensă pentru partidul ales de cei din diasporă, indiferent care ar fi acesta.
Adevărul oricât de dur ar fi acesta constă în faptul că politicienii gândesc cum să ia voturile diasporei şi mai puţin cum să îl ajute pe român, indiferent unde ar fi el.
Ministerul Afacerilor Externe vrea să arate că se gândeşte la românii din străinătate, însă faptele alta zic.
Ministerul în cauză este dispus şi găseşte soluţii de finanţare pentru a cheltui sume importante la următoarele alegeri pentru votul prin corespondenţă, însă pe de altă parte misiunile diplomatice din Grecia supravieţuiesc cu număr minim de personal din cauza lipsei de fonduri. De asemenea, în Grecia a fost restructurat postul de consilier cultural – care se ocupa şi de relaţiile cu comunitatea românească tot din motive financiare. Atribuţiile culturale au fost preluate de ataşatul de presă şi în prezent nu există un consilier care să contribuie la coalizarea comunităţii româneşti, precum şi la mobilizarea acesteia în anumite situaţii extreme cu care se confruntă românii. Dintre puţinii diplomaţi care pun umărul în situaţii extreme şi care se implică în găsirea unor soluţii sunt consulul României la Atena, Anton Niculae, precum şi consulul din Salonic - Dumitru Hriţuleac oameni cu inimă largă şi care cu siguranţă că au alte atribuţii. Dar, cineva trebuie să simtă şi româneşte căci altfel… deciziile ministeriale nu ne salvează şi nici nu ne ajută la greu!
Acelaşi minister - Ministerul Afacerilor Externe care acum găseşte surse de finanţare, nu a finanţat în 2010 - Ghidul românului în Grecia, ghid de informare a românului – în limba maternă cu privire la principalele obligaţii şi drepturi ale românilor pe teritoriul Greciei.
Tot MAE nu are fonduri de a sprijini activităţile româneşti, acţiuni culturale, spirituale, educative ori informative pentru românii din Grecia care îşi au locul prin contribuţia personală a membrilor comunităţii şi a câtorva proprietari de firme care încă mai simt româneşte.
Acelaşi MAE, alături de alte ministere responsabile, cum ar fi cel al educaţiei şi al culturii nu au putut contribui decisiv pentru a se găsi abecedare pentru puţinii copiii care învaţă româneşte la Atena ori pentru acordarea câtorva costume naţionale româneşti astfel că români din Grecia plătesc din propriul buzunar pentru abecedare şi închiriază ori împrumută costume naţionale româneşti de pe unde pot atunci când vrea să înveţe limba ori trebuie să reprezinte propria-i ţară.
Menţionăm aici că şcoala românească de la Atena a funcţionat prin oferta voluntară a peste 12 profesori români. Şi ca să nu subliniem numai lipsurile, singurul sprijin oferit de MAE în Grecia este o subvenţie de câteva mii de euro anual pentru cursurile de limbă română de week-end care se desfăşoară în cadrul Comunităţii Sf. Ştefan Cel Mare de la Atena, iniţiate de actualul preşedinte al Federaţiei Asociaţiilor Românofone din Grecia, George Tegu, pe atunci preşedintele comunităţii.
Până şi la ultima vizită a reprezentanţilor MAE în Grecia aceştia s-au revăzut numai cu reprezentanţii de la o asociaţie ateniană fără a se vedea în cele două zile petrecute aici cu reprezentanţii tuturor asociaţiilor, fapt care a dezamăgit.
Revenind la votul românilor, în 2009 au fost repartizate buletine care puteau deservi 25.600 de români la toate cele 6 centre de vot, în condiţiile în care în Grecia numărul românilor estimat neoficial este de peste 80.000 de persoane.
Numărul de alegători din Grecia care au votat în 2004 - 2.443 de români şi 1.635 la alegerile din 2000.
În 2009 românii din Grecia au înregistrat record de participare, aproximativ 2.900 de români prezentându-se la vot, dintre cei 2.888 de alegători, 2.709 au votat şi pentru referendum.
Şi atunci, acelaşi MAE doreşte să convingă de faptul că românul este important pentru această instituţie?! Căci doar „miros” de vot regăsesc în realitatea prezentată mai sus, în care cu siguranţă mai sunt multe de spus.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr  
Foto - Sarbatoare de 1 decembrie in Argos Argolida 2010 acolo unde peste 600 de romani au serbat Ziua Nationala alaturi de consulul Niculae Anton. 

Accesări: 3072