Între război şi sărbătoare a avut loc greva generală de 48 de ore de zilele trecute, manifestaţie menită să contracareze dorinţa politicienilor de a vota un plan auster pe termen mediu, care va duce, cu siguranţă, multe familii în pragul disperării economice. La ultima greva am participat şi noi, am fost acolo, nu 48 de ore ce-i drept, dar am fost prezenţă în centrul Capitalei de câte trei ori pe zi, la ore diferite. Cu părere de rău dar trebuie să subliniez, pentru a câta oară!?, dorinţa presei – colegi de breaslă, care exagerează faptele şi fac din ţânţar armăsar că doar ratingul este singurul lucru de care avem nevoie.
Aflaţi în sânul desfăşurării faptelor timp de două zile am fost în totală siguranţă atât în momentele când am stat de vorbă cu manifestanţii în Piaţa Syntagma, dar şi în colindările de prin împrejurimi de la Piaţa Kolonaki, Amalias, Vas. Sofias, Vas. Konstantinou, Ermou până în zona Psiri ori în Piaţa Omonoia. Atmosfera pe parcurul celor două zile de manifestaţii a fost înăbuşitoare, la propriu şi la figurat.
Funcţionari ai sistemului public neplătiţi de 7-8 luni de zile, persoane concediate, oameni care aflaţi în pragul pensiei au fost concediaţi ale căror speranţe de retragere, în linişte, la bătrâneţe s-au năruit, studenţi fără viitor, absolvenţi de facultate care nu au un loc de muncă ori sunt obligaţi să lucreze ca delivery ori ospătari, pensionari care au plătit deja tributul austerităţii în urma micşorării pensiilor, pe scurt oameni fără de speranţă sunt „supăraţii” din Syntagma care demonstrează – paşnic de 37 de de zile.
Lozincile şi mesajele transmise ori scrise pe pancarde ori pereţi transmit disperarea şi dezamăgirea generală în faţa unor parlamnetari sătui care votează înfometarea propriului popor. „Sunt căutate 300 de persoane pentru tribunalul poporului”, „Nu datorăm! Nu vindem!, Nu plătim!” „Săracă Grecie , te-au răsitignit aceşti jefuitori! „Şcoala de duminică a Imigranţilor! – Muncitori greci şi imigranţi – UNIŢI!”, Junta nu a murit în 1973! Noi o îngropăm în această Piaţă!”, „Hoţii”, Plecaţi de aici!, Afară cu voi!”, sunt câteva dintre scandările supăraţilor din Piaţa Syntagma.
Atmosfera nu era deloc plăcută şi îmi readuce în minte momente româneşti de dinainte de 2000. Lucrurile sunt dificile, estimările total sumbre şi aşa cum spun vedetele ce să facă un om înstărit atunci când va fi obligat să trăiască într-o societate nefericită pe care tocmai a votat-o Guvernul elen!?
Răbufnirea popullară, sprijinită prin manifestările sindicaliştilor, este sprijinită şi de opinia publică şi toată presa elenă, însă este „pătată” de cunoscuţii agitatori şi cunoscuţii „necunoscuţi”.
Cunoscuţii „necunoscuţi” sunt anarhiştii care profită de orice ocazie pentru a provoca dezordine şi pagube fără să ţină cont de valorile, economice ori sprituale, ce le distrug.
Agitatorii sunt grupuri de persoane care se infiltrează printre manifestanţi şi provoacă haos şi panică în scopul de a-i dispersa pe aceştia în grupuri mici şi neputincioase ori chiar de a-i alunga de la manifestaţie. De cele mai multe ori faptele provocate de aceştia sunt asimilate manifestanţilor, fapt de care principalul vinovat este presa avidă de scandal.
În zilele petrecute în centrul Capitalei, am citit disperarea şi dezamăgriea grecilor cu privire la situaţia economică generală a ţării, în timp ce câţiva dintre manifestanţi şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la incidentele provocate de persoane distincte de manifestanţi. Fotografii şi înregistrări video, dar şi titluri ca „Violenţe la Atena!”, „Revoluţie populară!”, „Revolta grecească!”, „Atena pe un butoi de pulbere!” au făcut înconjurul lumii, iar tabloul zugrăvit de presă a fost de violenţă generală care cocheta cu limita războiului popular. Cei care însă locuim în Atena, care am participat la grevă ştim cât de adevărat este acest scenariu. Incidente au fost însă răzleţe şi de scurtă durată şi ele nu pot fi, în nici un caz, asimilate cu manifestanţii şi supăraţii. Tabloul violent zugrăvit de presa internaţională nu se potriveşte în totalitate cu realitatea.
Greva a’la grec s-a aflat la limita războiului şi sărbătorii. Zugrăvind un pic taboul văzut de noi, subliniem că în Piaţa Syntagma oamenii scandau lozinci împotrriva Guvernului. În Ermou şi zonele învecinate pieţii centrale toate magazinele aveau storurile trase şi activitatea era întreruptă.
În Vasilis Sofias şi Konstantinou forţele speciale umpleau cu desăv ârşire peisajul şui nici o muscă nu trecea neobservată. În Piaţa Kolonaki viaţa merge mai departe. Terasele pline de clienţi, grecii înstăriţi sărbătoreau zilele libere oferite de grevişti. Cert este că în afara centrului Capitalei, viaţa s-a desfăşurat în ritm normal, în timp ce ochii tuturor sunt aţintiţi asupra Guvernului care cu 155de voturi ne condamnă pe toţi la plata deficitului provocat de politicienii ultimilor 10 ani.
Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr