Victoriile luptei anticorupție.  E frig și pe la amiază. O burniță subțire sfichiuiește aerul și așa umed. Pe jos, o zăpadă muiată în picioare, clif, clif, sare neagră ca pămîntul, pe pantaloni. De o parte și de alta, mese cu zorzoane de sărbători. Un leu mărțișorul cu potcoviță, 10 lei o brățară de alpaca, doi lei un coșar de cîrpe. Pavel se mișcă de pe un picior pe altul, el are mărțișoare pictate pe pastă. Le dă cu doi lei bucata. Dar nu prea are cui să le dea. A vîndut mai puțin decît oricînd. Oamenii trec grăbiți, înfrigurați, nu se prea opresc. O văcuță veselă, pictată pe un rotogol de lut, rîde prostește la un smoc de iarbă. Dar n-apuc să văd vaca bine.
De măsuța cu mărțișoare se apropie doi tipi bine îmbrăcați.
De la Gardă, îmi șoptește Pavel.
S-au proptit în fața măsuței de stinghii și se uită drept în față, fără să vadă nimic.
A cui e marfa?
A lu’ doi colegi, zice Pavel.
Dar ce, că avem autorizație?
Dă-o, s-o vedem!
Pavel o dă, era în caseta unde ar fi trebuit să fie banii, dar nu erau.
Nu e bine, zice Garda, nu e bine!
Dar ce nu e bine? bîiguie Pavel, milostiv.
N-aveți casă de marcat! Păi casa de marcat face vreo 10 milioane!
Nu ne interesează, fără casă de marcat nu se poate!
Păi nu v-am spus, masa e a doi colegi, noi sîntem de la Arte, n-am avut bani de casă de marcat!
Nu mă privește, domn’e pe mine, zice Garda bătînd cu niște hîrtii în picior, fără casă nu se poate! Trebuie să vă amendăm!
Mai bine plecăm, zice încet Pavel, ca și cum nici lui nu-i vine a crede…. Cum doriți! Dar aici n-aveți voie decît cu toate în regulă! Vin într-o fugă și colegii, cei cu măsuța.
Vio, băiatul, a înfulecat un sandvich, iar Ela fata, mai are zahăr pe la gură, mîncase o gogoașă.
A trecut Garda, zice grav Pavel. A zis să plătim amendă ca n-avem casă sau să plecăm. Că se întorc.
Vio bodogăne ceva, Ela țipă mărunt, se ceartă cu ăia de la Gardă, o scot din minți, niște nemernici, n-au altă treabă decît să-i fugărească pe ei! Se întoarce spre Pavel, furioasă dar cu o urmă de speranță: Măcar ai vîndut ceva?!
Trei bucăți, răspunde Pavel, moale. Uite banii, 6 lei.
Vio face un calcul. Sandvichul lui, gogoașa Elei, să-i ia și lui Pavel ceva de mîncare. Cel puțin 12 lei. Și Garda? Și casa de marcat? Și pasta de la angroul Europa pe care o aduce un altul, coleg cu ei. Și vopselurile și șnururile și plicurile și frigul, mama lui de frig! Că numai el e de vină!
UPDATE: Azi am trecut iar pe la ei. Nu mai vindeau. … deși afară e frumos, azi a ieșit soarele! Dar lor le e frică, n-au „casă”, iar Garda le-a spus că vine iar și dacă-i mai găsește le dă amendă 8000 de lei! 8000 de lei, zice Vio, vă dați seama, eu n-am văzut atîția bani la un loc, în viața mea, de unde să îi dau lor?!  
Un material Ruxandra Hurezean
Mai multe articole pe
gazetino.wordpress.com