Modificarea Codului Muncii cere implicarea sindicală! 
Săptămâna aceasta aduce, pe piaţa muncii din România, în prim plan problema modificării Codului Muncii, procedură care ar trebui să anunţe revoluţia sindicală română.
Guvernul român anunţă că îşi va asuma răspunderea pentru adoptarea imediată a acestui act normativ, iar sindicatele se pare că pregătesc importante acţiuni de protest. Implicarea sindicală în faţa încercării guvernului român de a modifica esenţial Codul Muncii prin promovarea muncii pe perioadă determinată ori a „liberalizării” concedierilor angajaţilor într-un nou sistem român este una aşteptată, dar şi cerută de muncitori care au nevoie de umbrela sindicală. 
Protestele de la Bucureşti, neconvingătoare în ultimii ani, datorită neîncrederii populaţiei în liderii afiliaţi politic şi transformaţi în mari afacerişti, ar trebui să trezească interesul oricărui muncitor român care, obosit de dificultăţile zilnice fără de sfârşit, a ajuns să trateze cu indiferenţă chiar şi propria-i situaţie. 
Sindicatele române trebuie să îşi respecte competenţele şi să protesteze faţă de modificările codului muncii deloc benefice pentru o societate echilibrată şi care nu fac altceva decât să promoveze interesele generale ale angajatorilor care se vor putea descotorosi de muncitori oricând şi fără risc important ori angajându-l chiar pe perioadă determinată cu contract de cel mult 36 de luni. 
Schimbările, chiar şi necesare, pot fi limitate şi bazate pe siguranţa zilei de mâine strict necesară oricui. Într-o societate dezechilibrată din rădăcini însă echilibrul este o utopie. Atunci când legile se schimbă de la o zi la alta, când deciziile guvernamentale se contrazic ori sunt declarate neconstituţionale, atunci când sindicaliştii sunt şi parlamentari, muncitorul este pradă sigură în jungla pieţei muncii şi aşa sărăcăcioasă.
Teoriile de genul se promovează competenţa şi se liberalizează piaţa muncii, scrise chiar şi de jurnalişti români, sunt doar nişte reclame pompoase a deciziilor ce nasc nesiguranţa şi frica zilnică a angajaţilor că pot rămâne în orice moment şi după bunul plac al angajatorului fără slujba care oricum îi oferă o viaţă subnutrită cu un salariu de doar câţiva lei, cât aproximativ chiria pe o lună. 
Dacă în condiţiile actuale aproximativ 40% dintre români trăiesc la limita sărăciei, însă avem români în topurile milionarilor mondiali, ce se va întâmpla după ce statul va legaliza o situaţie care deseori există şi acum în practică? Poate cineva răspunde? Nu. Pentru că de acolo de sus de la Palatul Victoria nu vede prea clar ce este jos. Ei bine JOS sunt oameni amărâţi, care nu au siguranţă, care nu au servicii medicale, care au salarii infecte, care au un trai subnutrit şi lipsit de speranţă, iar modificarea esenţială a Codului Muncii la modul propus nu poate conduce nicidecum la o societate prosperă pentru poporul care o formează. 
Asta e societatea română la care au visat şi pentru care au luptat românii în urmă cu 20 de ani? Mă îndoiesc! Aş întreba aici: se va liberaliza şi piaţa muncii politicienilor, care să acceadă în funcţii politice şi de decizie numai pe bază de competenţă, dar şi cu o remuneraţie de 200 euro lunar? 
Lupta profitabilităţii din România îi va avea victime sigure pe cei care suferă deja: angajaţii remuneraţi cu 200 de euro şi fără nici un drept în practică (datorită sistemului de protecţie socială şi a muncii care este total nefuncţional) care în situaţia adoptării modificărilor nu vor fi decât o cantitate neglijabilă şi o voce înăbuşită de prea multe nedreptăţi şi greutăţi benefice însă corporaţiilor şi a milionarilor noştri născuţi în nici 20 de ani!
Ăsta e viitorul strălucitor al neamului nostru?

Ana Ţuţuianu – RoMedia.gr