Subiectul stenogramelor s-a întors pe toate fețele, iar cititorii au putut să înțeleagă chiar și singuri cam cum stau lucrurile. Concluzia: în presa românească, tot felul de cîrnățari au murdărit locul și au terfelit această meserie. Ca să facă bani, să cîștige putere, să se dea mari, să construiască palate. Nu ne uimește Vîntu, știam ce personaj este. Dar ne miră unii dintre băieții curăței, din new media, care au dus și în acestă zonă apucăturile unei prese primitive. Sînt cîteva dezamăgiri notabile. Dar, trebuie să vă mărturisesc propria mea experiență pentru că sigur ajută la înțelegerea fenomenului. 
În 20 de ani de presă, mai puțin la început apoi tot mai pregnant am ripostat la cerințele patronatului care contraveneau convingerilor mele. În ultimii ani, am avut puterea să mă lupt pentru opiniile mele cu oameni cu personalități extrem de puternice. Am pierdut aproape de fiecare dată poziții sau bani. Dar nu am pierdut respectul meu față de mine și meseria pe care, fir-ar să fie, o iubesc al naibilui de tare.
Nici prietenii și nici familia nu au înțeles de fiecare dată de ce pierd. Ca jurnalist serios, ai această problemă, ajungi să ai mai mulți dușmani decît prieteni, mai puține resurse decît surse. Ce vreau să spun este că de tine, ca jurnalist depinde totul. Dacă tu accepți, jocul e pierdut. Doar de tine depinde.
În afara faptului că devii un personaj marginal, fără un job stabil nu ți se mai poate întîmpla nimic rău. Bun, veți spune dar asta nu e o soluție. 
Nu, nu e o soluție dacă este adoptată de unul la sută dintre jurnaliști. Dar mai mulți? 

Pentru RoMedia.gr din România - Ruxandra Hurezean
Mai multe articole pe http://gazetino.wordpress.com