Tipărire

Cam asta ar fi deviza în ziua de astăzi. Pentru că începi să scoţi bani din buzunar încă de la prima vizita la doctor. Nimeni nu spune că doctorii nu sunt şi ei oameni şi nu trebuie plătiţi. Dar oare nu au un salariu prin care se face asta? Oricum, dacă nu ai încredere în medicii din clinicile sau spitalele de stat, ajungi la particular şi acolo chiar… plăteşti. 

Dar bucuria de a purta în pântece un copil, aşteptarea venirii lui pe lume, îi înduioşează pe oameni care devin mai darnici. Nu-i aşa, să se bucure şi alţii de bucuria lor?!?
Urmează tot felul de analize, investigaţii, teste, care toate se plătesc. Si, fireşte, după cele nouă luni de “aşteptare”, urmează naşterea. Ei bine, naşterea la modă nu mai e cea normală, ci cezariana. De ce? Pentru că la o cezariană e nevoie de anestezist, de medic, asistente…Şi aceştia toţi sunt nişte “oportunităţi” de a face mai mult bani.
De ce să se chinuie biata femeie în travaliu ore în sir, nu-i aşa? Chiar dacă ea vrea să nască normal, găseşte medicul ceva cu care să o sperie şi să o convingă să facă cezariană. Dacă toate lucrurile decurg normal, după naştere mama şi copilul mai rămân în spital doar o zi - două. Dar nu gratis.
Se plătesc în continuare asistentele, infirmierele, doctorul care poate nici nu trece să o mai vadă pe mamă, dar… totul e stabilit încă de la bun început. Când ţi se spune că vei face cezariană, atunci afli imediat cât trebuie să dai fiecăruia în parte. Nu ţi se spune însă şi de ce. Dar tu, ca mamă, intuieşti… Plus că e şi teama: dacă nu au grijă de tine dacă nu le dai bani? Dacă te lasă pe culoarele spitalului să urli de durere 19 ore până ce nu mai ştii de tine şi ajungi din disperare să îţi blestemi şi zilele? De ce tocmai 19 ore?!? Pentru că atât a fost lăsată o mamă în devenire să se chinuie, pentru că era săracă şi pur şi simplu nu avea de unde scoate bani să îi plătească pe toţi. De fapt, pe niciunul. Aşa că, n-ai bani, mai bine nu faci copii sau te chinui. Şi asta în zilele noastre, în care există anestezice, epidurala şi multe alte proceduri care o pot ajuta pe mamă să nu sufere în timpul naşterii. Nu mai mult decât este “nevoie”. Ce nu mai există în ziua de astăzi, de fapt am pierdut de foarte multă vreme, este OMENIA.
Trăim într-un fel de junglă înspăimântătoare, în care e un fel de care pe care. Partea neplăcută şi de neînţeles apare atunci când îi plăteşti totuşi pe toţi, mai ales pe medic, dar acesta n-are chef să se ocupe de mama chiar atunci. Ţi spui că te doare, că suferi, că simţi că e ceva în neregulă, dar nu te ia în seamă. Îţi spune şi îşi spune (pentru că e mai comod aşa) că astea sunt plângeri de mamă în travaliu. Şi te lasă aşa suferind o noapte întreagă, intervenind abia a doua zi, după ce şi-a făcut liniştit somnul de noapte. Numai că atunci e prea târziu. Mama moare şi copilul se naşte cu retard. Trei vieţi compromise pentru că medicul pare că n-a avut chef atunci. Şi de unde era vorba de o familie bucuroasă să aducă pe lume un băieţel, acum vorbim de o înmormântare inutilă (sau de o crimă pentru care nu va răspunde nimeni!) şi de un tată cu sufletul distrus, la fel ca şi viaţa copilului lui pe care îl va creste singur.
Oare ne urâm atât de mult între noi? Ne urăm atât de mult copiii? Atunci de ce mai riscăm să îi facem? Pentru că, precum bine ştiţi, viaţa în felul acesta devine mai mult decât o loterie. O femeie dornică să aibă cel de-al doilea copil, dispusă chiar să şi plătească toate aceste “dări” oribile, merge la doctor plângându-se că sângerează. Doctorul o consultă şi îi spune că are o sarcină extrauterină. O internează imediat şi îi administrează ceva pentru a elimina sarcina. Înainte de procedura de întrerupere de sarcină mai face un ultim consult şi constata că e vorba de o sarcină normală. Dar e prea târziu! Prea târziu pentru mamă să mai poată face ceva, prea târziu pentru copil să mai poată fi salvat. Uite că poţi plăti când vrei să fii mamă şi să nu fii lăsată de incompetenţa unui doctor. Dar în Romania nu exista încă noţiunea de mal praxis, noţiunea de a-l da în judecată pe doctor pentru aşa ceva, de fapt, pentru crimă în toată regula. Şi în Grecia ai posibilitatea de a opta între o clinică de Stat şi una particulară.
La Stat, totul e suportat de asigurarea medicală. Dacă vrei sa dai la medic sau asistente, infirmiere ceva, bine. Daca nu, nu. Ei îşi fac oricum treaba. Într-o clinică particulară o naştere ajunge pe undeva între 2-3.000 de euro.
De la a nu da nimic la 3.000 de euro e cale foarte lungă, mai ales pentru oamenii obişnuiţi, ai căror salariu nu depăşeşte 800 – 1.200 de euro pe lună. Paradoxul intervine în clinicile particulare atunci când te anunţă, încă de la bun început, că daca pe parcursul naşterii apare vreo problemă, ei, clinica şi medicul care se ocupa de tine nu îşi asuma nicio responsabilitate şi te vor duce de urgenţă la un spital de Stat. Foarte ciudat! Şi cam de speriat. Un alt fel de loterie, pentru că nu ştii ce se poate întâmpla sau ce complicaţii pot apărea chiar şi la o sarcină anunţată a fi normală.
Fireşte că există şi femei care au născut normal, fără probleme, în spitale de stat sau particulare. Însa de plătit, într-o formă sau alta, tot au plătit. Şi nu doar cu durerile din timpul travaliului, ci cu bani grei. Aşa ca, oricum ai întoarce-o şi ai răsuci-o, vrei să fii mamă, plăteşti!
Pentru RoMedia.gr - Cristina Marioglou
Foto google  

 

Accesări: 3192