Robert a mers în fiecare zi la școală pe bicicletă. Din satul lui pînă la Tg-Jiu sînt 56 de kilometri. 56 dus și 56 întors. Pentru Robert cam două ore și jumătate. Pleca dimineața pe întuneric, iar pe la trei-patru după amiaza, îl vedeai trecînd ca o umbră cu căști, pe bicicleta lui fantomatică. Toți se obișnuiseră cu el. Dacă nu trecea Robert parcă le lipsea ceva, ca un dangăt de clopot sau mașina de lapte.  De curînd, am întrebat unde e băiatul cu bicicleta. E în Anglia la facultate. Ba nu, spune altcineva, nu în Anglia, că în Franța. Studiază matematicile. Dar cînd a plecat, Robert a lăsat bicicleta unui vecin, un băiețel de 11 ani. 
Constantin Brâncuși a fugit de patru ori de acasă. De fiecare dată mai departe de mîna lungă a sărăciei care-l trăgea înapoi. Ultima dată a pornit pe jos, spre Paris. A ajuns după aproape un an. Undeva, lîngă Basel, în munți, l-a prins ploaia și s-a îmbolnăvit. A stat o vreme pînă cînd s-a mai întremat un pic, la o mînăstire. La plecare le-a lăsat măicuțelor un crucifix sculptat. La fiecare popas lăsa obol o mică lucrare. Făcută în semn de recunoștință, ea e acum mai mult decît un obiect de artă. Și toate sînt mici fărîme lăsate ca semne de recunoaștere a drumului. Pentru toți copiii care vor să fugă de acasă.

Pentru RoMedia.gr din România - Ruxandra Hurezean
Mai multe articole pe http://gazetino.wordpress.com