Teoretic nou ales pentru scaunul de prim ministru şi confruntându-se cu o mare problemă, „un deficit bugetar uriaş”, Papandreou a avut prima întâlnire cu liderii europeni la Bruxelles în decembrie anul trecut, având în mână câteva cărţi pe care „să le joace”. Însă se pare că acesta nu le-a jucat, preferând în schimb să vorbească şi să spună lucrurilor pe nume. 

Şi anume deficitul elen de două ori mai mare decât cel raportat anterior, finanţele ţării un dezastru, corupţie omniprezentă, iar evaziunea fiscală de „calibrul” extravaganţei. „Am spus, ascultă, să nu, ştiţi voi… batem în jurul lui Bush”. Acesta şi-a reamintit recent , stând în biroul său de la Maximos, cu rucsacul la picioare. „Aceasta este o problemă. Am să vă spun punctul meu de vedere şi ce voi încerca să fac”.
Puţin probabil în acel moment, însă strategia aleasă de acesta a funcţionat. În câteva luni a reuşit să managerieze securitatea „cauţiunii” de care avea nevoie, însă păstrând relaţii bune cu colegii săi - liderii europeni - destul de îndeaproape, după cum muţi observatori declară. „Există foarte multe tensiuni între jucătorii de la UE chiar acum”, a declarat Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel un economist care, în mod frecvent, îl sfătuieşte pe domnul Papandreou.
Poate chiar mai improbabil, strategia domnului Papandreou de a spune lucrurilor pe nume exact aşa cum sunt ele în realitatate şi aşa cum ar trebui să fie în mod normal pentru domnia sa, au funcţionat, de asemenea, chiar şi în casa sa. În ciuda impunerii unei serii de reduceri dure de personal şi spunându-le grecilor că sunt în mare parte de vină pentru propriile probleme, el rămâne popular cu alegătorii, care cu ceva vreme în urmă se întrebau dacă el este destul de bun pentru acest job. Papandreou, deşi descendentul unui clan politic pursânge socialist, a rupt tiparul. În momentul instalării sale în funcţie, acesta a ales un birou normal de lucru şi a renunţat la automobilul de lux al predecesorului său, respectiv un BMW, iar acum foloseşte, o Toyota Prius, o maşină de mâna a doua ca fiind oficială. Apoi, a spus miniştrilor săi să mai reducă din pretenţii, iar unii, în acest moment chiar împart maşina de serviciu. „Cred că ei au înţeles că este important", a spus Papandreou. Poate. Însă el i-a lăsat să şi aleagă.
Astfel de concesii au ajutat la convingerea Germaniei, cea mai reticentă din majoritatea ţărilor europene mari, să susţină un pachet de salvare pentru Grecia, unul dintre membrii cei mai risipitori fiscal din zona monedei euro. La apogeul crizei, în primăvara, Papandreou a reuşit să aducă FMI-ul la negocieri.
Nimeni nu pare a fi mai dornic de reforme decât Papandreou însuşi.
Rămâne de văzut câtă răbdare va avea acesta în lupta cu morile de vânt!
Deea Mazilu RoMedia.gr