Si prevad prin secole a ei … „inaltare” ! 
Copii cu parinti romani, doua tari „mama” dar… fara radacini … 

In viziunea optimista azi, am recitat acest vers, se vrea doar un comentariu malitios cu privire la viitorul tarii noastre. Nu am sa comentez actiunile politice si nici "integrarea europeana". Incerc doar sa schitez cateva aspecte legate de copiii nostri, cei ce reprezinta viitorul oricarei natii, oricarei familii in speta. Problematica sensibila, de vreme ce pana si a avea un copil in ziua de azi a ajuns sa fie un lux!  Ca esti in tara sau te afli in strainatate, problema principala a ajuns sa fie "cat te costa sa ai un copil?!" 

 

Un copil trebuie ingrijit, educat, hranit, imbracat, supravegheat... ori toate acestea ne solicita timp, bani si nu in ultimul rand dragoste. Daca un parinte poate oferi aceste "ingrediente"- sa le spunem asa, ma astept – extrapoland discutia la stat sa se comporte ... parinteste. Romanii de rand - si numai noi, la urma urmei - o spun analizele si statisticile, nu-si mai doresc copii multi. Principalul motiv... lipsa motivatiei! Un copil este suficient,si daca se poate spre o varsta ridicata.
Cine mai face copii astazi? La noi in tara - si daca spun adevarul nu inseamna ca sunt rasist - copiii de romi se inmultesc si parintii sunt inca de la o varsta frageda. Putini dintre ei ajung sa fie absolventii vreunei scol, dar si mai putini ajung sa fie elemente active in societate.
Daca Ceausescu isi dorea cresterea demografica cu orice pret, cei de acum vor parca cu tot dinadinsul depopularea Romaniei. Exemplele le aveti la indemana si le traiti zi de zi. Calculul cresterii demografice in actualele conditii arata o fata schimbata a Romaniei, o fata mai pigmentata si un viitor mai de arama. Si daca acasa copiii au parte de limba bunicii (care in cele mai multe cazuri devin bone) si de binefacerile unui regim "curat constitutional", in strainatate lucrurile stau altfel.
Din pacate! "Valurile vietii"(ce sintagma! ) i-au purtat in tari straine. Viata si-a urmat cursul firesc si au aparut copiii. Daca in vremuri bune acestia sunt o binecuvantare de la Dumnezeu, in vremuri rele ori de criza multe familii azi nu-si mai doresc sa aiba copii. Si asta pentru ca le dau peste cap tot ritmul vietii, tot calculul minutios al bugetelor restranse de masuri austere. Un copil intr-un cuplu aduce pe langa responsabilitati sporite si multe alte griji intr-o casa. Dar, pe langa asta, acest copil este nascut si crescut printre straini.
Si atunci UNDE poate spune acest copil, peste ani si ani, ca este "acasa"? Invata limba materna traducand-o din cea straina, vede Romania ca pe tara parintilor lor si se simte in tara adoptiva ca un strain. Este un copil cu parinti romani, cu doua tari „mama” dar, in realitate fara radacini bine stabilite. Peste ani si ani va dori sa-si intemeieze o familie.
Va mai avea puterea sa o faca?
CIM - RoMedia.gr