- Interviu cu poeta Nona Luminiţa Iancu

A început să scrie din dorinţa de comunicare, de a crea o punte între om şi divin, de a ridica ceea ce este uman la rang de divin. A găsit în poezie o lume aparte, a ei, care simţea că-i aparţine în exclusivitate, prin poezie reuşind nu numai găsirea echilibrului interior, dar şi propriul drum în viaţă care avea să-i dăruiască unul dintre cele mai frumoase momente ale vieţii ca şi cum ar fi adus pe lume al treilea ei copil.
 Şi aşa şi este pentru că poezia Nonei Luminiţa Iancu (născută în Târgovişte-Dâmboviţa), creaţia prin ea însăşi, reprezintă ceva aparte, fiecare cuvânt, strofă sau poezie aşternute pe hârtie însemnând ceva deosebit care reiese din sufletul, mintea sau inima scriitorului. Nona Luminiţa Iancu ne-a dăruit o carte cu o poezie simplă, dar şi pură aşa cum ne-o spune şi titlul sugestiv al lucrării „Pur şi Simplu”. Volumul de poezii a fost publicat de Editura „Junimea” din Iaşi sub directa îndrumare a scriitorului Cezar Ivănescu, om de mare valoare artistică ce, printre altele este şi directorul editurii acolo unde acum mult amar de vreme vedeau lumina tiparului „copiii” marelui şi inegalabilului Mihai Eminescu. Tânăra scriitoare a reuşit să câştige cu „Pur şi Simplu” premiul de debut al Festivalului de poezie româno-canadian „Ronald Gosporic”, eveniment catalogat ca fiind unul dintre cele mai preţioase clipe din viaţa autoarei. Dar, iată ce spune scriitoarea, în exclusivitate pentru Curierul Atenei, despre „Pur şi Simplu” şi drumul către marele succes.
 
- Luminiţa, a fost greu drumul de la primul cuvânt aşternut pe hârtie, prima poezie, până la premiul de debut câştigat de „Pur şi Simplu”?
- Nu. Grea a fost viaţa mea până să încep să scriu, până să ştern primul cuvânt. Prin poezie mă regăsesc pe mine, am găsit propriul drum, rost în viaţă, am reuşit să mă echilibrez ca om.
- Dacă ai fi criticul sinelui tău, cum ţi-ai caracteriza opera personală?
- Este o carte echilibrată şi care îţi dă puţină tristeţe şi multă bucurie. În poezii găseşti bucurie, speranţă, dar şi tristeţe, înţelepciune. Am încercat să ridic ceea ce este uman la rang de divin. Mă gândeam la un moment dat că ceea ce spun eu s-a mai spus, deci eu nu aş aduce nimic nou. Scriam poezie dar nu puteam crede că cineva are nevoie de ceea ce eu comunic prin poezie. Cartea asta a fost pentru mine un vis pe care l-am început şi l-am dus la capăt cu succes.
- Cum ţi-a venit ideea publicării materialului sub acest titlu, atât de sugestiv?
- Cartea am vrut să se intituleze EU, pentru că o consider ca pe un al treilea copil al meu. Titlul s-a schimbat brusc, rapid la o lansare de carte care a avut loc în Târgovişte cu puţin timp înainte de a fi date la tipar poeziile mele. Se vorbea despre marele poet român Mihai Eminescu, pentru că era şi Sf. Mihail şi Gavril, şi atunci am auzit că expresia uzuală a lui Eminescu era „Pur şi Simplu”. La orice, acesta ar fi putut răspunde cu pur şi simplu. Brusc am zis atunci în sinele meu: „Ăsta este titlul!L-am găsit. Este perfect”.Şi ăsta a şi rămas pentru că se potriveşte foarte bine poeziilor.
- La scurt timp de la publicare, cartea a câştigat Premiul de debut al Festivalului româno-canadian „Ronald Gosporic”. Cum ai primit vestea? Ca o recunoştinţă a nevoii cititorului de astfel de poezii sau ca o recunoaştere a valorii artistice?
- Până să primesc premiul am ştiut că micuţa mea carte va concura la festivalul de poezie. La secţiunea debut. Cartea a câştigat premiul festivalului pe care l-a decis un juriu format din directori şi ziarişti de la şase publicaţii literare. Cartea a fost propusă de însăşi directorul Editurii „Junimea” din Iaşi, domnul Cezar Ivănescu, care este de o valoare excepţională atât ca scriitor cât şi ca existenţă umană.
- Ce ai trăit când ai luat premiul?
- Sincer să spun nu am crezut până în ziua festivalului. În viaţa mea cam atât a rămas frumos: surpriza şi poveştile. Premiul a fost surpriza vieţii mele, acea surpriză neaşteptată. Nici acum nu realizez. Am trăit aşa cum trăieşti o minune. Am simţit o recunoştinţă imensă nu atât a valorii artistice ci cât a faptului că un lucru pe care l-am făcut, creat a fost apreciat.
- Ştiu că vrei să traduci această carte şi în limba greacă. Pentru că de regulă prin traducere operele suferă modificări radicale, crezi că valoarea artistică se va păstra după trecerea în limba greacă?
- Fiecare limbă are frumuseţea ei. Poeziile mele sunt poezii accesibile, aşa cum este şi titlul cărţii. Sunt pure şi simple. Am tradus o poezie în limba engleză. Nu sunt aceleaşi cuvinte, dar o strofă îmi place chiar mai mult în engleză. Sunt sigură că şi în greacă are frumuşeţea ei.
- Viaţa ta s-a schimbat foarte mult în ultimele luni, de când ai părăsit România şi ai acceptat îmbrăţişarea mamei vitrege Elada. Cum este viaţa ta aici, mai ai timp să scrii?
- Venind aici am trăit o nouă experienţă. Aici viaţa este dură, dar cel puţin ştii că nu ai siguranţă şi că trebuie să te afli într-o luptă continuă. Este foarte greu mai ales în ceea ce priveşte integrarea în societatea nouă în care te afli. De scris, scriu continuu. Ori de câte ori am ocazia, ce-i drept de mult mai puţine ori. Am destul material dar ceva parcă s-a schimbat. Acum vreau să-mi îndrept atenţia asupra copiilor mei care trec printr-o perioadă grea prin venirea aici, după care-mi voi concentra din nou toată atenţia către al treilea copil al meu-poezia.
Ana Ţuţuianu

Material publicat în Curierul Atenei din 2005