Mădălina Tănase a fost una dintre stelele României

Nu este la fel de mediatizată ca şi Nadia Comăneci. Nu a avut norocul, de altfel, să facă parte dintr-o generaţie care să facă deosebită impresie, chiar dacă ea însăşi a făcut senzaţie. 12 ani din viaţă, cei mai frumoşi şi mai importanţi în viaţa unei persoane - ai copilăriei, şi i-a petrecut în sala de gimnastică antrenându-se intens pentru a oferi românilor clipe de neuitat. Sigur, există mulţi care cunosc din istoria gimnasticii româneşti şi de gloriile României. O istorie plină de succese, un trecut al unei naţiuni reprezentate de copilele minune ale lui Belu. Printre acestea se numără şi neastâmpăratul copil al familiei Tănase din Galaţi.   „O să te duc la gimnastică să te chinuie antrenorii ca să te înveţi minte, îmi spunea bunica.” Copilă fiind, Mădălina Tănase era una dintre multele micuţe care vroiau să practice gimnastica. Săriturile şi tumbele făcute în pat erau câteva dintre faptele care o scoteau din minţi pe bunicuţa Mădălinei. Îi avea însă slăbiciune nepoatei şi ori de câte ori bunicuţa o ameninţa cu pedepse tot de atâtea ori faptele erau „uitate”. A venit însă o zi când Mădă a „făcut-o lată”. A sărit atât în patul bunicii încât arcurile au cedat şi acesta nu mai putea fi folosit. Şi.. iar a fost iertată. La câteva zile însă, neastâmpăratul copil a făcut lenta şi din neatenţie a aterizat peste uşa balconului. Geamul s-a spart şi, din fericire, Mădălina nu s-a tăiat în cioburi. A fost „picătura care a umplut paharul”. Bunicuţa nu a mai rezistat şi a pedepsit-o. „O să te duc la sala de gimnastică să te chinuie antrenorii ca să te înveţi minte, îmi spunea bunica. Şi într-adevăr m-a dus la gimnastică.”, îşi aminteşte Mădălina despre frumoasa pedeapsă, poate cea mai îndrăgită din zilele copilăriei. „După câteva zile, când ea avea de gând să mă retragă, a fost chemată de antrenori care i-au spus că am talent şi că ar fi bine să mă lase să încerc.” A fost îndeajuns ca Mădălina să demonstreze că merită să îmbrace tricourile naţionalei.  

Primul mare rezultat la senioare era obţinut, aici, la Atena. Paul Gâlea a fost cel care i-a arătat primele procedee şi i-a îndrumat primii paşi pe... bârnă. Şi de la CS Galaţi ajungea la naţională, acolo unde a fost avut-o exemplu de ambiţie pe Cristina Grigoraş, cea cu care a împărţit aceaşi cameră. Uşor, uşor venise timpul ca Mădălina Tănase să confirme speranţele. Gimnasta şi-a îndeplinit misiunea câştigând titluri de campioană naţională, balcanică, vicecampioană europeană şi mondială. Şi, primul mare rezultat la senioare era obţinut, aici, la Atena. Era anul 1985 şi Atena găzduia Balcaniada . Mădălina era una dintre concurente, dar nu una oarecare. Cea care a luat aurul. Au urmat apoi Polonia, Japonia, Israel, Belgia, Iugoslavia şi Franţa de pe stadioanele cărora Mădălina nu s-a întors niciodată cu mâinile goale. Întreceri sau campionate europene şi mondiale Tănase aducea României rezultate.  

„Nu aveam voie nici să vorbim cu publicul spectator.”  Retrăind momente de glorie din carieră, Mădălina îşi aduce aminte de greutăţile prin care copilele treceau. Şi cred că cel mai elocvent exemplu în acest sens ar fi interzicerea, dictată de acel regim, de a discuta cu spectatorii aflaţi în tribune, indiferent de naţionalitatea acestora. „Îmi amintesc că nu aveam voie nici să vorbim cu publicul spectator. Nu ne lăsau nici măcar să luăm fotografiile pe care aceştia ni le aruncau din tribune. Dacă apucam să luăm câte una bine, dacă nu le aruncau la coş femeile de serviciu. Aveam noroc că ne mai aducea fotografii Cristian Ţopescu, care era comentator la Televiziunea Naţională.” Mare parte din materialul fotografic pe care Mădălina l-a pus la dispoziţia Curierului Atenei este „cules” prin acest mod, căci altfel ar fi fost o campioană fără fotografii măcar. Despre bani nu este cazul să amintim pentru că pe acele timpuri tot ce se făcea era considerat ca fiind o „datorie de stat”. Totul era din ordinul partidului, care obliga la performanţe oferind... nimic. 

 Micuţul Alexandru îi dă putere să meargă mai departe. Mădălina este de 12 ani în Grecia şi toate acestea sunt par aşa de departe pentru că mai rar şi le aduce aminte. Aflată în bătălia vieţii, Mădălina se poate mândri cu un CV destul de cuprinzător. De la medalii la naţionalele României câştigate cu echipa clubului gălăţean, de la care pornise şi ea, de această dată din postura de antrenoare, la medalii cu sportivi ai Clubului Olimpiaki Floga (Flacăra Olimpică) Iraklio, ai CS Panionios şi ai CS Pefkis, antrenoare la Şcoala de Balet Perama şi până la participantă la seminariile Federaţiei Elene de Gimnastică, de unde a obţinut dreptul de antrena în Grecia (după ce a absolvit şi ANEFS România), Mădălina are o activitate intensă şi ca tehnician, fie în ţara natală, fie aici. Chiar dacă se află aici de peste 10 ani, nu a are drept de şedere permanentă şi se zbate în acest moment să-şi lămurească situaţia rezidenţei. Pentru toate piedicile întâlnite în viaţă însă găseşte putere să lupte mai departe, mai ales acum când îl are şi pe micuţul Alexandru. Acesta este cel mai important om din viaţa ei pentru că, aşa cum ne-a declarat, „un copil reprezintă bucurie şi iubire. Sentimentul matern nu se compară cu nimic în lume.” Şi l-a dorit mult pe junior şi acum se simte împlinită. Despre România vorbeşte foarte puţin. Şi asta pentru că a părăsit-o imediat după încheierea studiilor. Dar, nu exclude o posibilă întoarcere acasă.

 

 

Material publicat în Curierul Atenei 2005.