Infractori de peste tot prin lume îşi găsesc refugiu în democraţia elenă şi sub perdeaua de integrare în societatea greacă.
Imigranţi şi imigraţie două cuvinte care sperie.

Două cuvinte care produc temeri atât pentru cei care vin „din lumea a treia” aşa cum, greşit, sunt catalogaţi imigranţii, dar şi pentru cei care-i „găzduiesc”. Grecia este recunoscută la nivel european ca fiind una dintre primele ţări de pe bătrânul continent care se confruntă cu xenofobia timp în care autorităţile bat moneda pe eforturile depuse de statul elen pentru înlesnirea integrării străinilor în ţara soarelui. Şi asta nu este decât o politică ieftină ce are la bază, mai nou, dreptul de vot acordat imigrantului economic. De parcă străinul care luptă pentru a-şi asigura pâinea zilnică în Grecia este interesat de deciziile politice pentru schimbarea cărora nici în ţara de origine nu a luptat. Problemele aduse de imigraţia în masă cu care se confruntă Grecia în ultimii 10 ani depăşesc capacitatea oamenilor legii şi chiar a legii în sine, incomplete de altfel, de a pune lucrurile în ordine fără ca nimeni să nu fie lezat.Ca un făcut, de câteva luni de zile, întâlnesc în cale contravenienţi şi infractori. Şi dacă aceştia nu ar fi confraţi de-ai noştri români sau imigranţi ca şi noi poate nu aş fi dat importanţă. Şi, peste faptele pe care aceştia le comit, de la bătăi, scandaluri, atac la siguranţa publică, furturi, cerşit şi până la comerţ ilegal, fapte pe care această categorie de oameni le-ar fi comis sau ar fi încercat să le comită oriunde în lume ar fi imigrat, mă surprinde reacţia autorităţilor publice. Şi prin autoritate înţeleg până şi poliţistul sau gardianul ieşit de ieri de pe băncile şcolii şi aflat de astăzi în serviciul public şi mai puţin şefii acestor servicii care cunosc sau nu toate aspectele imigraţiei. Imigranţii produc frică grecilor, şi pe bună dreptate, datorită sutelor de infracţiuni la care cei veniţi la îmbogăţirea peste noapte recurg. Şi de aceea parcă ni s-a pus eticheta de rebut social. Imigrant nu înseamnă însă numai fapte rele dar cum să-l convingem de asta pe grecul căruia i s-au furat bunurile, ori i-a fost împuşcat şi luat ostatic copilul la jaful armat din Patission în luna iunie, ori a asistat la înjunghierea în masă (8 străini fiind implicaţi) dintr-o cafeterie Kipseli în luna aprilie, ori a fost martorul „răscoalei” din acelaşi cartier într-o noapte călduroasă de august în care 20 de persoane (români, polonezi şi ruşi) se băteau cu bâte şi săbii?! Procentul criminalităţii, cu precădere în cartierele centrale cu mare concentraţie de străini, ating cote alarmante iar reacţia poliţiei este revoltantă. Mă revoltă faptele pe care le săvârşesc compatrioţii noştri pentru că nu suport să plec eu capul pentru ce a făcut confratele meu din simplul motiv că „pădurea nu are numai uscături”, mă intrigă atunci când grecii dau vina pe imigranţi când e vorba de o infracţiune, dar de altă parte apelează la serviciile lor când e vorba de a avea un câştig, mă revoltă reacţia parcă indiferentă a poliţiei în a pune lucrurile în ordine, mă întreb de ce Grecia nu face un pic de „curăţenie” printre noi şi de ce procedurile sunt atât de încete.

 

 

 

 

 

Şi nu mă transform nici în avocatul imigranţilor dar nici în cel al grecilor din simplul motiv că nici nu aprob fapte care-l lezează pe aproapele meu, însă nici grecii nu iau atitudine şi deci străinul face ceea ce face pentru că i se permite acest lucru. Şi asta pentru că democraţia elenă a fost înţeleasă greşit de cei complexaţi de restricţiile impuse de comunism sau neajunsuri. Bătălia din Kipseli despre care scriam mai sus, la care am asistat, este un exemplu clar şi asta este uşor de înţeles din desfăşurarea faptelor. Poliţia este sunată şi este anunţată de cele ce se petrec, de trei ori într-un interval de 30 de minute, iar maşinile de intervenţie nu sunt trimise pentru că, de frică, cetăţeanul care anunţa oamenii legii nu-şi dezvăluia identitatea. Când poliţiştii apar la locul faptei sunt într-un număr impresionant 2! Având în faţă o bandă de 20 de persoane. Timpul trece până apar şi alte întăriri. Bătăuşii mai schimbă pumni şi lovituri de faţă cu poliţiştii şi apoi încep să se împrăştie. Când în final apar întăririle gaşca s-a spart deja şi sunt arestaţi doar 3 dintre cei 20. În conflict au fost loviţi şi doi cetăţeni greci aşa… pentru că din greşeală se aflau în zonă. La înjunghierea din cafeterie au fost arestaţi tot 3 pentru că aceştia au fost vătămaţi atât de grav încât nu au mai avut putere să fugă pe picioarele lor de la locul faptei. Şi exemplele continuă. Ce se întâmplă cu toţi aceştia? Sunt arestaţi, judecaţi şi, eventual, dacă nu au bani prea mulţi pentru a angaja avocaţi de renume, sunt condamnaţi la câţiva ani de închisoare. Apoi… sunt eliberaţi şi revin plini de ură în societate, dar în cea elenă. Şi de vină pentru infracţiunile şi condamnările lor Ellada este de vină. Da, Ellada este de vină că nu face o triere. O selecţie a celor cu cazier şi a celor fără. Şi uite aşa legea este incompletă, reacţia organelor de ordine este „impotentă” iar infractorii de peste tot prin lume îşi găsesc refugiu în democraţia elenă şi sub perdeaua de integrare în societatea greacă. Nu spun să nu ne integrăm cu toţii. Dar să o facem ca un bun cetăţean. Fără a-l vătăma, ataca, fura şi jefui pe cel care ne-a acordat o şansă pentru un trai mai bun. Iar dacă nu avem conştiinţă pozitivă pentru asta atunci nu cred că strică un pic de duritate. Şi cum am reacţiona noi dacă ruşii sau turcii ar imigra în România şi ar începe prin a ne ataca, jefui sau vătăma familia şi pe cei dragi?! Şi ajung la concluzia că în cele mai multe din cazuri grecii sunt ori incompetenţi ori prea toleranţi, dovedind şi aici că sunt mai oameni decât alţii.
Ana Ţuţuianu

Material publicat în Curierul Ateniei, 2006