Tipărire

 Imigranţii şi mai ales cei de culoare sau cei care au înfăţişări şi comportamente care te fac să observi, până şi de la sute de metri, că acesta este străin reprezintă categoria dezavantajată dintre noi. Şi asta pentru că într-o ţară ca Grecia care se confruntă cu probleme stringente datorită imigraţiei în masă şi a incompetenţei legii de a-i tria şi proteja pe cei care sunt buni cetăţeni, înfăţişarea este, de cele mai multe ori, obiectul de comparaţie şi sortare a străinilor. Într-o eră în care grecii se confruntă cu mari probleme financiare este lesne de înţeles că nici străinii nu stau mai bine economic. Infracţionalitatea depăşeşte limitele siguranţei şi legea este prea tolerantă cu cei periculoşi. Grecii confruntaţi cu probleme economice arată cu degetul la imigranţi că le iau locurile de muncă, timp în care mulţi îi preferă ca mână ieftină de muncă. În adâncul sufletului însă cei mai mulţi dintre greci nu-i doresc pe imigranţi, fapt demonstrat şi de un studiu european asupra efectelor imigraţiei în mai multe ţări occidentale. Străinul este şi va rămâne în faţa lor, românul, bulgarul, polonezul şi nu Gheorghe, Ivan sau Andrej ceea ce involuntar demonstrează tendinţa către rasism. Despre rasism nici nu e cazul să spunem prea multe pentru că dacă arunci o privire prin cafenele sau alte afaceri în care angajatul are contact cu publicul se poate observa cu uşurinţă că nu există ospătari, funcţionari de culoare. Şi legea spune „integrare indiferent de culoare, religie…”. Este cunoscut faptul că cei de culoare se ocupă, în genere, cu comerţul stradal. De la obiecte din lemn, CD, DVD, genţi, haine sau altele aceştia încearcă să câştige o pâine pentru că de asta au venit aici. Şi dacă punem la socoteală faptul că pentru unul din Pakistan sau Bangladeş costul imigrării costă până şi 10.000 de dolari, nu ştiu preţul în cazul celor din Africa, câte mii de genţi trebuie să vândă pentru a recupera banii plătiţi? Şi asta dacă aceştia nu sunt vânaţi de poliţia pusă pe stârpirea comerţului ilegal, acţiuni întreprinse zilnic în centrul capitalei elene. Bulevardul Ermou, cel mai scump din Europa aşa cum arăta o investigaţie a canalului Star din urmă cu luni bune, se transformă de multe ori din strada cu magazine de lux în câmp de luptă. De luptă pentru supravieţuire pentru cei care încearcă să vândă produse pe stradă, de urmărire a acestora din partea poliţiei sau de discuţii contradictorii între cei care sunt martorii acestor fapte. Zilnic străini cu saci în spate aleargă pe Ermou sau străzile lăturalnice şi de fiecare dată lor le urmează motociclete cu poliţişti. De regulă aceştia sunt izgoniţi din faţa magazinelor luxoase cu genţi şi pantofi la preţuri „accesibile” de peste 3-400 de euro. Sunt şi cazuri însă când există şi poliţişti plini de… corectitudine. Acum câteva zile treceam prin zonă. Văd trei băieţi de culoare alergând cu saci în spate. La câţiva metri patru motociclete ale primăriei locale. Unul dintre cei urmăriţi se împiedică şi cade. Genţile se împrăştie în stânga şi în dreapta şi băiatul lovit este speriat ca de moarte. Era ora prânzului, pe bulevard forfotă. Nimeni nu înţelege ce se întâmplă. Un organ de ordine strigă ca ceilalţi să-i alerge pe cei doi scăpaţi. Cel căzut la pământ se ridică şi este reţinut, ceilalţi scapă. Genţile sunt adunate. În scurt timp îşi fac apariţia… întăriri. Cinci motociclete, o maşină de intervenţie şi alţi doi gardieni din zonă se adună la faţa locului. În total peste 9 persoane pentru, scuze de expresie fără intenţie de rasism, un negru comerciant de genţi. Şi mă duc cu gândul la faptul că cu o zi în urmă ni se furase un telefon dintr-o cafeterie şi era un fapt neinteresant. Vociferările celor prezenţi, greci, imigranţi şi turişti au fost cele mai interesante. Grecii afacerişti aplaudau intervenţia celor nouă în faţa, probabil, a „noului Passaris comerciant”, turiştii erau dezgustaţi la fel ca şi ceilalţi imigranţi, în timp ce o grecoaică a intervenit pentru a-l apăra pe reţinut dar nimic nu mai putea fi făcut. Eu am făcut fotografii cu telefonul mobil, fără a-mi dezvălui identitatea de redactor la un ziar străin, şi nu am scăpat fără a fi apostrofată de oamenii legii care, uitând de libertatea cetăţeanului, m-au apostrofat la modul: „de ce faci fotografii îţi plac astfel de fapte?”. Am ascuns şi, ca un imigrant de rând, am răspuns că trimit mesaj intrând repede în meniu la mesaje. Am fost crezută şi mi-am continuat drumul astfel că am ocazia să răspund acum pentru dumneavoastră că nu-mi plac astfel de fapte şi tocmai de aceea am ales să scriu şi să fotografiez faza pe care o puteţi vedea în imaginea alăturată. Ceea ce a şocat a fost numărul impresionant al gardienilor care s-au implicat în cazul băiatului că doar de… trebuie să-şi justifice salariul primit. În acelaşi timp însă la o stradă mai jos  altor oameni li se fură telefonul, portofelul sau alte bunuri. Şi uite aşa infractorii îşi văd de treabă timp în care oamenii legii au prioritar proiectul de stârpire a comerţului ilegal… şansă de a supravieţui.

Ana Ţuţuianu

Material publicat în Curierul Atenei, august - septembrie 2006.
Accesări: 2324