Tipărire
visniec-atenaCu toate că a fost o victimă a regimului comunist, din cauza căruia a și „evadat”, nu a rostit niciun cuvânt de rău despre România.
Matei Vișniec nu mai are nevoie de nici o prezentare, dar noi, cei care l-am întâlnit sâmbătă, la Atena, avem nevoie să vorbim despre întâlnirea cu domnia sa.
La „Polis Art Cafe”, Sala Logou kai tehnis (Literatură și artă), din Atena, sâmbătă 19 septembrie, ora 12.00, în cadrul proiectului EUNIC - Atena (Rețeaua Institutelor Culturale din Uniunea Europeană), sub patronajul Ambasadei României din Atena, cu sprijinul Institutului Cultural Român și colaborarea Societății Culturale Balkania Contemporană, a avut loc întâlnirea publicului român și grec, din Atena, cu dramaturgul poetul, prozatorul și publicistul, Matei Vișniec, într-un dialog despre opera sa și, în special, despre romanul „Domnul K. eliberat”, recent tradus în limba greacă de profesorul Ciprian-Lucrețiu Suciu.
Ziua culturală s-a încheiat cu piesa de teatru „Buzunarul cu pâine”, de Matei Vișniec, jucată în limba română, sub același acoperiș al „Polis Art Cafe”, de Ștefan Pavel și Alexandru Nagy, de la Teatrul Independenților Profesioniști.
Această întâlnire ne-a confirmat, dacă mai era nevoie, că talentele pure se cuibăresc, cu precădere, în oamenii modești, deschiși dialogului cu publicul și lipsiți de ifosele multor contemporani mult mai puțin valoroși.
Evenimentul a fost deschis cu prezentarea câtorva elemente din biografia și bibliografia scriitorului, de către scriitoarea Monica Săvulescu Voudouri. Pentru că opera lui Matei Vișniec este atât de vastă, Monica Săvulescu Voudouri a condensat oarecum bibliografia scriitorului, prezentând-o mai mult statistic: 20 de cărți editate în România, 25 în Franța, 18 piese de teatru, 23 de premii și distincții în România, 5 în Franța, 6 exegeze critice și lucrări de doctorat și foarte multe spectacole și montări în întreaga lume.
În cuvântul său, Matei Vișniec ne-a vorbit despre începuturile activității literare, publicarea unor poeme în revista „Luceafărul”, în 1972, despre activitatea în cadrul „Cenaclului de luni” condus de Nicolae Manolescu, despre cenzurarea pieselor de teatru, a romanelor și scenariilor de film, din perioada ultimilor zece ani petrecuți în România și a punctat un moment foarte important și interesant în același timp: generația acelora care erau convinși de puterea cuvântului scris, a descoperit că poemele și poeziile cu adresă exactă, scăpau mult mai ușor cenzurii decât cele în care se folosea metafora și apropos-urile. Ne-a dat ca exemplu poezia „Corabia”, care nu doar că a scăpat cenzurii, dar chiar a fost publicată într-un oficios al partidului de atunci. Ne-a vorbit apoi despre paradoxul creației artistice, cotidiene. Astfel, pentru un articol care are o „viață” de 24 de ore, un scriitor-jurnalist, sacrifică 3-4 ore pe zi, în timp ce pentru o carte, sau o piesă de teatru, care au o „viață” mult mai lungă, zeci de ani, abia reușește să-și rezerve o oră pe zi. Și-a exprimat mai apoi regretul că imaginea are un impact tot mai puternic în defavoarea cuvântului scris, observație făcută din poziția de jurnalist.domnul.K.Visniec
Despre romanul tradus în limba greacă, „O apofilakismenos kyrios K.” (Domnul K. eliberat) a ținut să ne spună că este primul său roman scris, imediat după plecarea din România și stabilirea în Franța, ca o descătușare a celor trăite în România și un revers al romanului kafkanian, „Procesul” și care a stat în sertar mai apoi 20 de ani, înainte de a fi publicat.
Printre românii din sală (cititori și scriitori, deopotrivă) au fost și oameni de cultură, greci (actori, regizori, dramaturgi). Sobrietatea evenimentului, tipic românească, a fost spartă de un dialog, simplu, fără acel ton oficial cu care noi românii suntem obișnuiți, între cei din sală și cei de la tribună. S-au deșirat chiar câteva amintiri (o piesă vișniană, jucată cu ceva timp în urmă pe scenele din Atena și Salonic, de exemplu), și s-au făcut referiri la tendința culturii balcanice de a îmbrățișa stilul searbăd anglo-saxon, în detrimentul culturii specifice Balcanilor. De asemenea s-au lansat propuneri și s-au făcut promisiuni de a întări legăturile culturale dintre România și Grecia, în viitorul apropiat.
Un amănunt deloc de neglijat. Deși ar fi putut foarte bine să ne vorbească în limba engleză sau franceză și ar fi fost înțeles de toată lumea din sală, Matei Vișniec, a preferat să vorbească în limba română (și vă asigur că a făcut-o fără greșeală), fiind în permanență tradus în greacă, de atașatul cultural al Ambasadei Române din Atena, Anca Chisăliță. O lecție dată celor care își împleticesc limba după câteva luni petrecute în afara granițelor țării. Și încă ceva, deloc lipsit de importanță: cu toate că a fost o victimă a regimului comunist, din cauza căruia a și „evadat”, nu a rostit niciun cuvânt de rău despre România, asta în comparație cu unii literați de astăzi care primesc distincții și premii după ce aruncă cu fecale peste nația care i-a zămislit. Ba chiar a povestit cu amuzament câteva episoade pe care alții le-ar fi transformat în tragedii și cu care s-ar fi autovictimizat, negreșit.
Profesorul Ciprian-Lucrețiu Suciu și-a exprimat bucuria pentru că a avut ocazia să traducă romanul lui Matei Vișniec și nu a uitat să puncteze faptul că evenimentele culturale organizate cu sprijinul Ambasadei Române din Atena s-au înmulțit vizibil de când funcția de atașat cultural al ambasadei este ocupată de domnișoara Anca Chisăliță.
Evenimentul s-a încheiat prin recitarea câtorva poeme și poezii, chiar de către autorul lor, Matei Vișniec, printre care „Corabia” și „Decapitare”, bineînțeles în limba română și mai apoi recitate cu foarte mare talent în limba greacă, de tânăra actriță Evelina Hapenciuc.
Înainte de a da autografe, Matei Vișniec, nu a uitat să mulțumească pentru contribuția în apariția în limba greacă a romanului „Domnul K. eliberat”, Ambasadei Române din Atena, Institutului Cultural Român (pentru finanțarea unei părți din costul de editare), și în special traducătorului Ciprian-Laurențiu Suciu și pictorului Gabriel Grama (autorul copertei), ambii lucrând în mod voluntar și gratuit la apariia volumului.
Marele Vișniec a încheiat prezentarea și dialogul cu publicul cu cuvintele: „Ca să țin pasul cu generozitatea celorlalți, am renunțat, în favoarea editurii, la dreptul de autor. Am făcut acest gest și pentru faptul că eu sunt foarte bogat: sunt proprietarul a milioane de cuvinte adunate de-a lungul vremii.”
Dan Hașdean – Ziarul Online Românesc din Grecia, www.romedia.gr
Fotografii realizate de Dan Hașdean
În prima fotografie, de la stânga la dreapta, Monica Săvulescu Voudouri, Matei Vișniec, Ciprian-Laurențiu Suciu și Anca Chisăliță
 
         
Accesări: 2873