Tipărire
Interviu, în exclusivitate, cu coregraful român Răzvan Mazilu, la Teatrul Meli din Atena.
"Când Isadora dansa", în regia lui Răzvan Mazilu, se joacă la Teatrul Meli din Atena. Acesta este cel de-al treilea spectacol montat de Răzvan Mazilu în capitala Greciei,după „Marlene”, în 2005, iar în 2008 l-am putut vedea într-un spectacol la Megaro Mouzikis organizat de Ambasada Română.
Noul spectacol regizat de Răzvan Mazilu  - se bazează pe piesa "When she danced" („Când Isadora dansa ), scrisă de cunoscutul dramaturg american Martin Sherman. Spectacolul, o comedie despre condiţia tragică a artistului, o readuce în lumina reflectoarelor pe celebra dansatoare Isadora Duncan, precursoare a dansului contemporan, spre finalul vieţii, în vremea poveştii sale de dragoste cu poetul rus Serghei Esenin.  Pentru toţi cei care doriţi să vedeţi acest spectacol, Teatrul Meli (http://www.theatromeli.com/ )se afla lângă Piaţa Victoria, la adresa Φωκαίας 4 & Αριστοτέλους 87, iar spectacolele au loc între miercuri şi duminică de la ora 21.15.


Ce sentimente vă inspiră cariera dansatoarei Isadora Duncan?
Noi, dansatorii şi coregrafii de azi îi datorăm enorm Isadorei Duncan. Fie doar pentru faptul că ea a fost prima dansatoare ce a aruncat poantele (pantofii de balet clasic) - la propriu! - şi a dansat desculţă. Noi, azi, dansăm desculţi şi asta reprezintă o mare victorie a libertăţii corpului omenesc în mişcare.
Isadora a dat dansului un sens, nu doar o funcţie estetică, decorativă. Isadora se inspiră în dansurile ei atât de efemere (şi atât de perisabile, căci, din păcate, nu dispunem de nicio filmare cu Isadora dansând...) din sincretismul Greciei antice. Înainte de toate, ea gândea dansul liber, fără prejudecăţi, fără compromisuri, cu foarte mare curaj şi multă credinţă. Asta face din Isadora o preoteasă a dansului contemporan.

Cum au decurs pregătirile pentru spectacol? Cu ce probleme v-aţi confruntat?
Am avut un mare noroc cu o distribuţie perfectă. Unul dintre secretele reuşitei unui astfel de spectacol, a unui astfel de text unde toate personajele şi relaţiile sunt bine conturate, este o distribuţie perfectă şi doi actori perfecţi pentru personajele principale, Isadora şi Serghei Esenin.
Se ştie, nu montezi Hamlet, de exemplu, dacă nu ai un actor care să fie, într-adevăr, un Hamlet credibil. La fel şi cu acest celebru cuplu, Isadora şi Esenin, a cărui relaţie este pasională şi periculoasă, surprinzătoare şi dureroasă, comică şi tragică totodată.
Cei doi extraordinari actori, Dimitra Hatupi şi David Maltese, sunt credibili şi împreună, şi separat. Ei au creat două personaje memorabile alături de care plângi şi râzi, pe care îi simpatizezi imediat şi pe care încerci să îi înţelegi cu sufletul.

Ce părere aveţi despre teatrul grecesc? Găsiţi puncte comune între scenele din Bucureşti şi Atena ?

Mi-aş fi dorit să văd mai multe piese pe scena elenă, din păcate nu prea am avut timp. Am observat că există, la Atena, o mişcare teatrală foarte complexă, cu multe trupe tinere, cu multe şcoli de teatru, cu multe teatre mici, dar ambiţioase. Noi, în Bucureşti, nu avem atât de multe teatre particulare. Cu cât există mai multe spaţii de joc, mai multe personalităţi care să reinventeze teatrul în orice colţ de stradă, în orice depozit abandonat, cu atât mai bine este pentru însăşi dezvoltarea mişcării teatrale.

Aţi colaborat uşor cu artiştii greci de la Teatrul Meli sau vi se pare că în România este mai simplu sau poate mai greu să pui un spectacol în scenă ?
Lucrul la spectacolul „Isadora - when she danced” a fost o aventură, dar una extrem de frumoasă. Dincolo de experienţa profesională am avut parte şi de o experienţă umană foarte specială. Ne-am împrietenit uşor, am lucrat cu încredere şi generozitate, chiar dacă vorbeam, comunicam cu toţii într-un fel de limbaj inventat, un amestec de engleză – greacă - rusă aproape hilar.
Dintre toţi actorii, mai lucrasem doar cu Dimitra Hatupi pentru rolul Marlene Dietrich din piesa „Marlene”, în 2005. Pe ceilalţi nu îi cunoşteam, dar am ştiut să ne bucuram cu toţii de această întâmplare teatrală, de acest text minunat al lui Martin Sherman, de aceste personaje cu care, poate, te întâlneşti odată în viaţă.

Spuneţi-ne ceva despre proiectele dumneavoastră de viitor. Aveţi în plan vreun proiect aici la Atena?

Am început stagiunea la teatrele din România cu care lucrez: Teatrul Odeon, Opera Naţională, Teatrul de Operetă, Teatrul Naţional din Timişoara. Pregătesc şi nişte turnee în străinătate. Îmi doresc, de asemenea, să montez piesa lui Sherman şi în România. Bineînţeles că îmi doresc foarte mult să revin la Atena, pentru o nouă aventură  teatrală.

Vă mulţumim şi vă urăm mult succes în realizarea proiectelor!
Va mulţumesc şi eu.

Interviu realizat de Ovidiu Palcu pentru RoMedia.

Accesări: 2554