Interviu cu artistul Gabriel Valentin Grama, la inaugurarea expoziţiei personale „Air Space”
În mod sigur este o zi specială pentru tine, astăzi, (n.n. joi seara), de o conotaţie specială, dar şi foarte importantă pentru cariera ta. Vreau să cred că ziua de astăzi va constitui încă o treaptă urcată pe lungul drum, dar plin de satisfacţie, pe care ai păşit cu câţiva ani în urmă. 

Ce înseamnă Expoziţia „Air Space” pentru tine şi cum s-a născut ideea organizării acestia?
Numele ales - Air Space se datorează faptului că fiind în altă ţară am ales o denumire neutră, dar şi foarte folosită în limba engleză. Mai mult, pentru mine spaţiul contează foarte mult ca sculptor, ca şi formare profesională pe care am avut-o din România. 
Prezint o expoziţie de lucrări care demonstrează tridimensionalul sculpturii. Am adăugat un pic de culoare specific stilului bizantin, cu gamă restrânsă de culori, o idee de lucru pe care am cărat-o cu mine din România. Atunci când am terminat facultatea asta îmi doream să fac indiferent unde ajungeam. Nu am crezut niciodată că o să fac expoziţii în Grecia, speram să mă întorc în România. Acum am pornit aici şi de la o expoziţie la alta mă gândesc deja la următorul pas, ca un lanţ care urmează să se desfăşoare în faţa mea. 

 

Ai plecat din România formându-te în şcoala românească, ai venit aici, pentru o perioadă temporară. Te gândeai atunci să te formezi, dar şi să te afirmi ca artist în Grecia?
Nu, nu în nici un caz. Planurile erau pentru un an, câteva luni, şi speram să mă întorc în ţară. Nu mă gândeam că o să reuşesc asta aici. Am rămas din alte motive care nu ţin de artă… ţin de familie.

Câţi ani au trecut de atunci, de când veneai în Grecia pentru câteva luni? Anul acesta se fac 10 ani. Am fost în schimb norocos şi din primele luni mi-am găsit de lucru în domeniul meu. Cred că lucrul acesta m-a ţinut aici. Am fost foarte norocos să lucrez la un atelier de design câţiva ani, după care am plecat formând ceva singur. Când am venit în Grecia am simţit o dezamăgire fantastică. Din studentul bursier şi locul avut în societate veneam aici într-o perioadă în care eram priviţi cu alţi ochi şi totul semăna cu un vis urât. Am luptat din greu, alături de soţia mea, şi parcă cumva s-a întors moneda, mai ales în ultimii ani după ce mi-am recunoscut şi studiile şi am intrat în cursul firesc al lucrurilor.

Ne-am mândrit să fii reprezentantul român la Expoziţia Internaţională „Evolution”, care a găzduit opere a 11 artişti printre care şi ale românului Gabriel Grama, reprezentând practic România. Cum te-ai simţit acolo în această postură inedită?
Este o greutate acest lucru. Am încercat să nu fac de râs ideea de Românie şi sunt mândru că sunt român. Am încercat mereu să arăt părţile bune ale românilor şi în artă şi în muzică suntem o naţiune care avem multe lucruri pozitive pe care să le putem arăta.

Cât de mult influenţează trăirile zilnice opera ta? Se poate vedea asta de omul privitor neexperimentat?
Sută la sută, fără doar şi poate operele sunt influenţate de trăirile mele. Toate liniile pe care le vedeţi sunt linii care sunt rezultatul unei munci de mulţi ani de zile, care pot părea simpliste, făcute cu uşurinţă, însă uşurinţa asta vine din experienţa pe care o acumulezi în timp. Fiecare lucrare face parte dintr-un calendar al meu. În momentul în care eşti liniştit şi lucrezi după o zi de linişte de cald familial, de mulţumire nu apar contraste în tabloul respectiv. Lucrările mele sunt contraste barbare ca să spun aşa şi ar putea spune cineva, de exemplu cum e lucrarea aceea, Naşterea, că sunt un caracter foarte greu, viu, dar nu e aşa. Contează mult starea sufletească în momentul în care creezi.

Poate trăi un artist tânăr din propria-i operă?
Este foarte greu. Dar am avut avantajul educaţiei plastice din România, şi din liceu şi din facultate. Noi, practic, cel mai mult am învăţat în liceul de artă. Acolo se face o educaţie fantastică, comparativ cu Grecia unde nu există liceu de artă. Când la 13-14 ani practic expui, când la 15 ani înveţi să lucrezi anatomic, lucruri pe care colegii noştri greci le fac mult mai târziu, la 18,19 ani când speră să intre la facultate. Uite acesta e un lucru cu care trebuie să ne mândrim. Noi am învăţat să facem şi lucruri mai realiste care ţin efectiv de munca în sine - a face un portret, a face o pictură, lucruri care ţin de educaţia tehnică. De vreme ce le ştii pe astea nu ai cum să nu ai de muncă sau să nu ai cu ce supravieţui. Eu nu pot spune că pot trăi din asta. Sper să reuşesc. Deocamdată sunt nevoit să mă ocup şi de alte părţi de artă paralele, dar bineînţeles că niciodată nu mă decad.

Ce aştepţi şi ce gânduri de viitor ai după această a treia expoziţie?
Eu mi-am atins scopul cu această expoziţie, faptul că am reuşit să unesc grecii cu românii pentru mine asta este cea mai mare satisfacţie. Scopul meu este să mă prezint, cu numele meu de străin, Gabriel Valentin Grama pentru că niciodată nu voi ascunde originea mea de român. Nu am avut nici o altă pretenţie, am vrut să unesc prietenii mei greci cu prietenii mei români. Am vrut ca diaspora română, persoanele de calitate şi de valoare pe care le avem aici să iasă în faţă să se cunoască cu cei greci dar şi să ne cunoaştem între noi. 8.

Metaforic vorbind... un pod artistic între Grecia şi România!?
Am vrut să fac asta fără nici o pretenţie. Vreau ca diaspora română de calitate, persoanele de valoare să iasă în faţă să se cunoască cu cele din lumea elenă. Şi sper ca azi am făcut un mic pas în sensul acesta, de aceea am ales fundal muzical George Enescu şi Ciprian Porumbescu şi am servit vin românesc cu sprijinul Restaurantului Dorna.

Noi îţi mulţumim şi îţi urăm mult succes pe mai departe.
Sper să ne vedem la următoarea expoziţie. Şi eu vă mulţumesc şi voi fi alături de voi sper să fie bine şi să fim sănătoşi.

Ana Ţuţuianu - RoMedia  
Sursa Foto RoMedia
Photo by Ana T