Tipărire
SupermanVă transmit către publicare părerea mea cu privire la legea prin care se dorește înființarea Centrelor Comunitare în Diasporă:
„Normele metodologice pentru implementarea legii vor fi publicate la 30 de zile în Monitorul Oficial, după promulgarea acesteia de către președintele statului,” anunță cu emfază deputații care au votat o lege ce pare inutilă, la o minima analiză. O metodologie care nu a suferit nici o consultare măcar cu instituții care au atribuții în relația cu diaspora/românii de pretutindeni, să nu mai pomenim de consultare publică, nu are cum să fie decât amendabilă iar o metodologie amendabilă e boală lungă…
În plenul Camerei Deputaților a fost adoptată pe 5 aprilie inițiativă de lege pentru înființarea Centrelor Comunitare Romanești în străinătate, propunerea PNL bucurându-se de sprijinul deputaților din toate partidele politice.
„Statul român va trebui să ia măsuri cuvenite pentru asigurarea unei bune coordonări a activităților românilor din afara granițelor țării la nivel de comunitate și de a asigura coeziunea în cadrul acestora. Statul roman va asigura înființarea unor Centre Comunitare Românești în fiecare stat în care sunt înregistrați la misiunile diplomatice ale României cel puțin 5.000 de cetățeni români”. Sună drăguț, nu?
Începe bine: Statul român ar trebui să COORDONEZE activitățile românilor din afara granițelor. De ce să le coordoneze statul român? În ce epocă trăim?
Apoi tună și adună: Statul român va asigura înființarea unor Centre Comunitare Românești în fiecare stat în care sunt înregistrați la misiunile diplomatice ale României cel puțin 5.000 de cetățeni români! Wow! Asta înseamnă că Statul român se va scărmăna de bani pentru înființarea a cel puțin 200 de Centre Comunitare în Spania sau tot atâtea în Italia. Cu ce bani va deschide Statul român cel puțin 600 de Centre, la o populație românească de cel puțin 3 milioane de suflete răspândite pe tot globul ?
Dacă Statul român, acest Superpower sau Superman al zilelor noastre, era atât de potent financiar de ce nu înființa noi filiale ale Institutului Cultural Român sau chiar noi ICR-uri în spații cu aglomerări românești? Știați că sunt aprobate noi sedii ICR și statul român cel potent nu le finanțează pentru că nu are cu ce?
Încheierea e apoteotică: ”Pentru înființarea Centrelor Comunitare Românești ar trebui să fie adresate solicitări DPRRP-MAE, semnăturile a cel puțin o treime din cetățenii români înregistrați la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv venind în sprijinul solicitării”. Ce să vezi? DPRRP are un buget de aproape 1 euro per capitae de diasporean. De unde va scoate Ministerul de finanțe bani pentru a-i bugeta corespunzător unui val de cereri? Dacă de ani de zile se critică proasta finanțare a activităților sau a capacității de finanțare a tuturor proiectelor importante ale diasporei, de unde se vor scoate banii tocmai acum când același minister e pus să se scotocească în visterie după leul promis investitorilor români din diasporă care își vor repatria capitalul ? La un leu investit să primească alt leu de la Statul român? Altă lege degeaba…
Și auziți gogomănie și mai mare: „calitatea unui membru al unui Centru Comunitar Românesc se dobândește prin cerere adresată conducerii Centrului Comunitar, fiind condiționata de înregistrarea prealabilă la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv, Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerul Afacerilor Externe fiind responsabil pentru înființarea Centrelor Comunitare Românești și punând la dispoziția fiecărui Centru Comunitar Românesc un sediu în care să își desfășoare activitatea”. Adică vrei să iei parte la viața comunitară, te obligam să…! Jale! Pur și simplu o lege schizoidă care nu are nimic de-a face cu asocierea benevolă, cu o viață democrată a comunității sau cu lumea în care trăim. DRP înființează centru și îi pune la dispoziție sediu, de parcă e agenție imobiliară, iar pe directorul lui cine îl numește? Tot de acasă vin directivele? Nu! De departe, pare o bătaie de joc cruntă sau o treabă doar să mai fie bifată o lege… cum e și cea de organizare a Muzeului românilor de pretutindeni, pentru care nu s-a găsit, de atâția ani, finanțare sau cea a organizării Congresului, tot cu forța… legi inutile…
Nu încercăm decât să înțelegem ce resorturi ”îi mână în luptă” pe acești deputați care adoptă aceste acte normative. Au acum, numai de la noi, o listă de întrebări la care poate vor binevoi să ne răspundă pentru că presupun că nu vor fi doar întrebările noastre, ci și ale alegătorilor lor. Poate se vor mai aduna și altele! Să ne scoată odată din ceața în care bâjbâim!
Material primit de cititoarea noastră Mara Apopei, căreia îi mulțumim pentru corespondență.
Accesări: 1967